Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, de închiriat în China

409

Departe de societatea occidentală care preamăreşte iubirile perfecte există o cultură tradiţională, care valorizează respectarea părinţilor şi pune pe primul loc fericirea acestora. De aceea, în ciuda numeroaselor probleme cu care se confruntă, tinerii chinezi aleg să apeleze la „iubiţi de împrumut" pentru a nu-şi dezamăgi părinţii.

Aşa se face că a închiria sau a te oferi cu împrumut contra unei sume deloc mici pentru a avea pe cine să duci acasă de Anul Nou (care pică pe 10 februarie) a devenit o tendinţă tot mai puternică între tinerii chinezi, pentru care a găsi sufletul pereche este o adevărată provocare. „Dacă nu ai un partener, atunci când ajungi acasă părinţii te cicălesc, te trimit la „întâlniri oarbe" sau te lasă în grija cuiva care să îţi găsească un partener", declară Meng Guangyong, 29 de ani, creatorul unui serviciu online ce oferă iubiţi cu împrumut.

Problema are mai multe cauze de ordine socială. În primul rând, urbanizarea masivă a Chinei a condus la îndepărtarea de prieteni şi de persoanele cunoscute, iar interacţiunea cu persoane noi este dificilă, mai ales într-un mediu în care programul de lucru este prelungit.

În al doilea rând, boom-ul economic din ultimii ani face ca unii bărbaţi, care nu au o situaţie financiară prea bună să nu fie atragători, pentru că cei mai mulţi dintre ei nu îşi permit să ofere partenerelor de viaţă o casă sau o maşină.

În al treilea rând, „valoarea de piaţă" a femeilor scade după ce acestea împlinesc 27 de ani, când devin shengnu (sau „femei nedorite de nimeni") – o stigmă socială tot mai des întâlnită. „Nu este ca în Occident, unde individul este independent, iar viaţa lui personală nu are legătură cu părinţii săi", explică Guangyong. „China este preocupată de punctul de vedere al familiei. Părinţii trebuie să fie fericiţi", a adăugat el într-un interviu în exclusivitate pentru France 24.

Însă, chiar şi cu posibilitatea de a închiria partenerul perfect pentru Anul Nou sau Ziua Îndrăgostiţilor la vârful degetelor, misiunea nu este chiar uşoară, iar lista de preţuri pentru un asemenea serviciu nu este deloc ieftină.

A vorbi costă 30 de yuani (aproximativ 5 dolari americani) pe oră. A mânca o singură masă costă 50 de yuani pe oră (la care se adaugă costul alimentelor, plătite de beneficiar). Opţional, cel închiriat poate să îmbrăţişeze, sărute, ţină de mână pe „iubitul" sau „iubita" sa, dar acestea vin – desigur – cu un preţ suplimentar: 10, 20 sau 50 de yuani pentru fiecare gest de afecţiune. Astfel, o zi de închiriere poate ajunge la 160 de dolari americani.

Desigur, soluţia este una temporară şi cel mai probabil, anul viitor fiul sau fiica vor aduce în faţa părinţilor o altă persoană. Dar beneficiul nu este doar al părinţilor şi familiei lărgite. „Dacă închiriezi sau eşti închiriat, nu mai suferi nici tu de singurătate", îşi susţine Guangyong pledoaria.