Obedienţă fatală: un băieţel a murit „după ce și-a ascultat profesorul”

193

Un caz tulburător a generat un scandal de proporţii în China. Un băieţel de 10 ani a murit după ce s-a aruncat de la etajul 30 al unei clădiri, la îndemnul profesorului lui.

Potrivit relatărilor presei, băieţelul vorbise în timpul orei și a fost somat de profesorul lui să își facă autocritca scriind o scrisoare de scuze cu 1.000 de caractere. Băieţelul a eșuat să îndeplinească sarcina, așa că profesorul i-a spus să sară de pe clădire.

Pe unul dintre caietele elevului, reporterii postului naţional de radio din China au relatat că scria „domnule profesor, nu pot" și „am dat înapoi de mai multe ori când am încercat să sar de pe clădire".

Când a reușit însă, copilul a făcut o săritură fatală. A căzut pe o mașină parcată chiar în apropierea balconului de la apartamentul unde locuia împreună cu părinţii lui, relatează West China City News.

Revoltată, familia a pus în faţa clădirii o pancartă pe care scrie ,,profesorul ne-a obligat copilul să sară de la etaj", iar fotografiile circulă acum pe internet. Poliţia chineză anchetează cazul.

Pe contul oficial al reţelei Sina Weibo (echivalentul chinez al Facebook-ului), reprezentanţii școlii unde acesta învăţa au scris că el și colegii lui aveau de scris o autoevaluare a comportamentului lor, după ce au deranjat o competiţie de discurs public. Aceiași reprezentanţi mai scriau pe reţea că băieţelul a murit „din greșeală".

Disciplina strictă este o parte esenţială a sistemului educaţional și cultural din China, notează ABC News. Tradiţia chineză insuflă deferenţă în faţa autorităţilor, ceea ce pune o presiune uriașă pe copii, care se simt obligaţi să asculte de instrucţiuni.

Una dintre criticile pe care le-a adus un raport McKensey privind educaţia în China, este aceea că „sistemul accentuează prea mult învăţarea mecanică și că examenele cu mize foarte mari descurajează agilitatea mintală și flerul inovativ de care va avea nevoie economia secolului XXI." Efectele acestui sistem se văd limpede la evaluarea absolvenţilor de facultate care, scriu jurnaliștii de la Time Magazine, „nu au abilităţile necesare pentru a-i satisface pe potenţialii lor angajatori – nu beneficiază de instruire tehnică, nu vorbesc suficient de bine engleza, nu știu să lucreze în echipe sau să gândească critic, nu pot rezolva în mod creativ unele probleme și nu au abilităţi de relaţionare."

La nivel instituţional, una dintre cele mai presante probleme ale sistemului educaţional al Chinei și ale celor care doresc reformarea acestui sistem rămâne lipsa cadrelor didactice calificate. Pentru a putea face faţă ţintelor planului cincinal de reformare a sistemului educaţional, în anii '80, ministerul chinez al Învăţământului a renunţat la unele dintre cerinţele privind experienţa profesională a celor care doreau să predea în școli, de la primară la liceu. Astfel, au fost acceptaţi să predea chiar și absolvenţi ai unor cursuri de specialitate de doi ani.

Obiectivul reformei de modernizare a sistemului de învăţământ presupunea suplimentarea numărului de dascăli, până în 1990. Eforturile oficiale s-au dovedit însă ineficiente. Ţintele propuse de autorităţi nu a fost însă atinse, deși campania de recrutare a unor profesori noi reușise să stabilească funcţionarea a 1.000 de școli de formare pentru educatori. Pentru a atrage mai mulţi profesori, China a încercat să facă predarea o meserie mai respectată și dezirabilă. În acest scop, guvernul chinez a desemnat ziua de 10 septembrie „Ziua Naţională a Profesorului", a mărit salariile dascălilor și a emis o politică de gratuitate pentru școlile de pedagogie.