Nipah – virusul mortal care poate produce noi epidemii

94

Cu toţii am auzit de Ebola, virusul identificat în 1976 pe continentul african, care, în perioada 2014-2016, a provocat o adevărată epidemie ce a dus la moartea a mai bine de 11.000 de oameni și la mult mai multe infecţii. Organizaţia Mondială a Sănătăţii l-a declarat drept o prioritate urgentă pentru cercetare. Alături de Ebola, un alt virus care ar putea avea un impact similar a intrat în atenţia specialiștilor: Nipah.

Spre deosebire de Ebola, virusul Nipah (sau NiV) a fost descoperit mult mai recent, spre începutul anilor 2000. Prima dată a fost depistat în Malaysia, când 105 persoane au murit de ceea ce oamenii de știinţă ai vremii credeau că este encefalită japoneză, transmisă de la porcii din regiune, despre care se credea că suferiseră un caz clasic de gripă porcină.

Însă probele verificate la Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (SUA) au indicat altceva. O lucrare de cercetare publicată în 2007 a explicat că era vorba de un nou virus, botezat Nipah după satul malaysian unde a fost descoperit, transmis de la vulpile zburătoare (o specie de lilieci) la porci, prin contaminarea hranei porcilor cu excremente de liliac, și apoi de la porci la oameni și în final de la om la om, prin contact direct. Un milion de porci au fost eutanasiaţi atunci.

În alte epidemii locale nu au mai existat purtători intermediari ai virusului, cum au fost porcii în cazul iniţial. În Bangladesh, în 2004, oamenii s-au îmbolnăvit direct consumând vin de curmale contaminate de lilieci. Din Bangladesh, virusul a ajuns apoi în India. O criză epidemiologică a izbucnit în staţiunea turistică Kerala, India, chiar săptămâna trecută. Până pe 27 mai muriseră deja 14 persoane, dintre care 13 au fost identificate cu NiV. Din fericire, majoritatea victimelor făceau parte din aceeași familie, fiindcă este un obicei pentru acea parte a lumii ca familia lărgită să se strângă în jurul unui bolnav, ceea ce înseamnă că doctorii au putut să controleze răspândirea virusului. Partea proastă este că, până la ora aceasta, autorităţile nu au idee cum a fost contaminată prima victimă, fiindcă mostrele prelevate de la porcii și liliecii din zonă au ieșit negative.

De cele mai multe ori, boala se declanșează cu o simptomatologie de gripă – cu febră, dureri în gât, dureri de cap și dureri musculare –, însă boala progresează rapid către infecţii respiratorii acute și în final encefalită. În cazuri severe, encefalita se poate instala și evolua până la comă în doar 24-48 de ore de la primele simptome. În prezent nu există nici tratament aparte pentru această infecţie și nici un vaccin. Pacienţii sunt trataţi la fel ca cei care suferă de encefalită și boli respiratorii, medicii încercând să menţină în viaţă pacientul. Rata de deces poate ajunge și la 70%, iar supravieţuitorii pot rămâne cu probleme neurologice pe termen lung, cum ar fi convulsiile, sau pot dezvolta din nou encefalită chiar și după ani de zile de la incident.

Cu toatea acestea, transmiterea de la om la om a virusului, astfel încât să ducă la o ameninţare epidemiologică globală, este improbabilă, fiindcă ar cere ca virusul să sufere o mutaţie care să îl facă transmisibil prin aer, explică Stephen Luby, epidemiolog la Stanford și expert în NiV. În schimb, spitalele din ţările lumii a treia, unde infecţiile cu virusuri tip Ebola sau NiV sunt mai frecvente, pot controla rata contaminării pur și simplu prin îmbunătăţirea condiţiilor locale. Deși multă lume speră la un vaccin și cele mai multe eforturi se depun în acest sens, Luby explică cum simple măsuri de igienă implementate în practicile spitalelor locale ar putea avea un impact major în reducerea riscurilor.

Mai există însă o altă modalitate de prevenire a transmiterii virusului la oameni. Se pare că defrișările pădurilor tropicale (habitatul natural al vulpilor zburătoare) pentru a fi transformate în terenuri agricole au un rol dublu în răspândirea virusului. Pe de o parte, liliecii în căutare de alte surse de mâncare s-au apropiat tot mai mult de oameni și așa a ajuns ca seva curmalilor folosiţi în agricultura umană să fie contaminată de saliva liliecilor. Pe de altă parte, „atunci când liliecii sunt stresaţi și flămânzi, sistemul lor imunitar scade, cantitatea de virusuri crește și ajunge să fie eliminată prin salivă și excremente”, explică dr. Mahesh Kumar. Deci, printre primele soluţii, până la dezvoltarea unui vaccin – lucru improbabil de altfel, fiindcă este foarte scump, iar momentan numărul de infecţii este relativ mic –, ar trebui să se numere regândirea politicilor din agricultura locală pentru protejarea acestei specii de lilieci.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.