Nimeni nu renunţă la pretenţii, la negocierile nucleare cu Iran

11

Speranţele de a obţine progrese rapide pentru un acord nuclear cu Teheranul s-au stins dramatic astăzi, după ce puterile mondiale au prezentat Iranului o listă de cerinţe stricte de combatere a îmbogăţirii uraniului, dar nu au oferit aproape nimic în schimb.

Oficialii iranieni au declarat că noua ofertă merge mult mai departe de procesul „pas-cu-pas şi reciprocitate” cu care a fost de acord în prima rundă de discuţii de luna trecută de la Istanbul, care a ridicat semnalele pozitive de ambele părţi.

Revenirea Iranului la masa negocierilor, într-o stare aparent mai constructivă, a generat aşteptări ridicate de la Iran. Ultima rundă de negocieri a eşuat în ianuarie 2011, după ce negociatorul şef al Iranului, Saeed Jalili, a cerut condiţii pe care celelalte ţări le-au găsit inacceptabile. Dar, de la sfârşitul anului 2011, presiunile asupra regimului de la Teheran au crescut.

Sancţiunile internaţionale au muşcat tare din economia Iranului şi au creat o „lume de durere”, în cuvintele preşedintelui Barack Obama. Acum Statele Unite sancţionează orice instituţie financiară străină care face afaceri cu Banca Centrală a Iranului, iar Uniunea Europeană a impus un embargo asupra petrolului iranian, care urmează să intre pe deplin în vigoare până în iulie.

Ultima dată când Iranul părea interesat de co-operare a fost în 2003, la scurt timp după invazia din Irak. Temându-se că ar putea suferi soarta Irakului, Iranul a semnat Tratatul de Nonproliferare Nucleară (TNP), care oferă inspectorilor drepturi de acces. Doi ani mai târziu, Iranul a renegat aceste angajamente, crezând că ameninţarea unei invazii a trecut, fiindcă lucrurile au început să meargă prost pentru America în Irak.

Oferta pusă ieri în joc de grupul P5+1 (Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie, Franţa şi Germania) cere Iranului să se conformeze rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, să oprească „imediat” îmbogăţirea uraniului la 20% – un nivel care, tehnic, nu este deloc departe de pragul de 90% de înarmare militară – şi să expedieze stocurile sale din ţară, relatează CSMonitor.

Mark Fitzpatrick, expert în nonproliferare la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice din Londra, şi Jones Greg de la Centrul de Educaţie pentru Politici de Nonproliferare de Washington, sunt amândoi de acord că Iranul are deja tot ce trebuie să-şi procure o armă nucleară, conform The Economist. Diferă doar perioada de timp, Jones crede că Iranul ar putea dezvolta o rachetă nucleară în foarte scurt timp.

Tot ce lipseşte este o comandă politică pentru a merge mai departe. Obama pare să recunoască acest lucru. Politica americană pare că s-a schimbat de la împiedicarea Iranului de a obţine o capacitate nucleară, în declaraţiile sale recente, preşedintele vorbind doar despre oprirea lor de a obţine arma nucleară.

Oferta grupului P5+1, de asemenea, cere Iranului să închidă fabrica sa de îmbogăţire a uraniului de la Fordow, care este îngropată sub un munte şi, deşi se află sub supravegherea inspectorilor ONU, ar fi impenetrabilă unui atac american sau israelian.

„Nimeni nu va accepta aceste lucruri, în acest fel. Şi 20%, şi închiderea Fordow, la schimb pentru nimic? Nimic?”, a declarat un diplomat iranian, coform CSMonitor.

Cu toate acestea, diplomaţii americani şi europeni au exclus orice retragere a sancţiunilor pentru Iran, indiferent de măsurile pe care Teheranul decide să le ia.

„Sper doar că iranienii nu îşi închipuie că vor obţine o scutire de la sancţiuni acum – nu se va întâmpla în acest stadiu”, a spus un oficial occidental pentru CSMonitor.

Oferta P5+1 este însă doar una preliminară. Oficialii occidentali speră la o altă întâlnire, în câteva săptămâni, înainte ca embargoul european asupra petrolului iranian să intre în vigoare în luna iulie.