Assad primește ultimatum, iar Siria devine noua Bosnie

144

Forţele loiale regimului Assad au reluat, miercuri, atacul asupra localităţii Hula, violenţele soldându-se cu încă 62 de victime, după ce mai multe ţări şi-au expulzat ambasadorii sirieni, într-o mişcare de protest împotriva masacrului de vineri.

După ce mai multe ţări occidentale i-au expulzat pe diplomaţii sirieni (Siria nu mai face faţă terorii), ministrul de externe german, Westerwelle, a declarat că mizează pe faptul că acest mesaj, „cât se poate de clar”, va fi luat la cunoştinţă de liderii de la Damasc.

Fără îndoială, acest lucru s-a și întâmplat. Miercuri dimineaţă, s-a reluat atacul aupra localităţii Hula şi încă 62 de persoane au fost ucise. În acelaşi timp, Siria declară că în câteva zile se va termina ancheta privind masacrul de vineri şi toată lumea va afla cine sunt adevăraţii criminali.

Oficialii sirieni au repetat în nenumărate rânduri că guvernul nu este implicat, ci alte forţe, grupări teroriste, sunt vinovate, intenţia lor fiind de a pune regimul Assad într-o lumină foarte proastă.

Ultimatum

În timp ce principala coaliţie de opoziţie, Consiliul Naţional Sirian (CNS), face apeluri nenumărate către observatorii ONU să ajungă în Hula şi să pună presiune asupra regimului să înceteze violenţele, rebelii văd că diplomaţia nu dă roade şi nu mai sunt dispuşi să aştepte ca liderii lumii să se pună de acord asupra unei soluţii.

Sirienii rebeli i-au dat lui Assad un ultimatum care expiră vineri, la ora 09:00, pentru a se conforma cu planul de pace care a intrat în vigoare în aprilie, iar în caz contrar, vor relua atacul împotriva regimului. Implementarea planului Annan presupune încetarea focului, permiterea accesului observatorilor ONU, a ajutoarelor umanitare şi a jurnaliştilor.

Deşi puterile internaţionale au evitat să înarmeze opoziţia şi trupele rebele, aceştia primesc arme din Arabia Saudită şi Qatar, conform diplomaţilor ruşi.

Cum Annan transformă Siria în noua Bosnie

 Există un motiv pentru care planul Annan a fost călcat în picioare de Assad în faţa întregii lumi, şi anume acela că ONU a tras o perdea de fum pentru a acoperi crimele regimului sirian, trimiţându-l la Damasc pe Kofy Annan, un negociator considerat slab, care este vinovat de eşecul diplomaţiei în două cazuri grave în care a fost implicat: genocidul din Rwanda, din 1994, şi uciderea a 8.000 de bărbaţi musulmani în Srebenica, în iulie 1995. Deşi Annan şi-a cerut scuze în ambele cazuri, şi-a păstrat poziţia, la fel ca şi alţi oficiali ONU implicaţi în cele două acţiuni.

Conform spuselor unui fost diplomat al ONU, multe persoane au considerat că Annan ar fi trebuit să îşi dea demisia pentru ce s-a întâmplat în Rwanda şi Bosnia, când trupele ONU erau sub comanda lui directă. „În ambele cazuri ONU a ţinut atenţia lumii ocupată cu aparenţa diplomaţiei, în timp ce crimele continuau, şi acelaşi lucru se întâmplă în Siria”, a declarat oficialul, sub anonimat, pentru The Guardian.

Există însă şi persoane care îi iau apărarea negociatorului ONU. Richard Gowan, expert pe aceste subiecte la Universitatea New York, consideră că Annan nu poate fi definit de cazurile Rwanda şi Bosnia, cât timp în alte cazuri, în special în Africa, şi-a dovedit eficienţa. Vinovaţii adevăraţi ar fi liderii Consiliului de Securitate al ONU, care au stabilit nişte mandate slabe pentru forţele ONU în toate aceste cazuri.

Între timp, diverși analiști încep să vorbească tot mai clar despre asemănările dintre masacrele siriene și genocidul din Bosnia, pentru care Ratko Mladić este judecat acum de Curtea Internaţională de la Haga.

Rusia şi China, principalii responsabili

 Multe voci consideră că Rusia şi China se fac direct responsabile de moartea civililor din Siria prin protejarea regimului Assad. Analiştii opinează că, pe lângă interesele Rusiei în zonă, cel mai important lucru pentru Vladimir Putin este să apere suveranitatea statului, ca şi concept, şi să nu permită să se creeze un precedent prin intervenţia militară a puterilor străine în afacerile interne ale Siriei, care să îi submineze influenţa în zonă.

Deocamdată, însă, doar preşedintele francez şi candidatul la preşedinţia SUA, Mitt Romney (care l-a acuzat pe Obama de intervenţia militară din Libia), consideră că ar trebui intervenit pe plan militar. China şi Rusia s-au exprimat, miercuri, împotriva unei asemenea idei, ministrul de externe chinez susţinând în continuare eforturile de mediere diplomatică, la fel ca şi ministrul de externe rus.

Statele Unite, de asemenea, sunt sceptice în privinţa intervenţiei militare, preferând să acorde asistenţă nonletală şi umanitară în coordonare cu celelalte naţiuni, decât să furnizeze ajutoare militare opoziţiei siriene.