„Comorile” arsenalului chimic sirian

357

A început în mod oficial distrugerea arsenalului chimic din Siria, a anunţat Organizaţia Naţiunilor Unite. Siria are timp până la jumătatea anului 2014 să ducă la capăt acest proces, supervizat și asistat de specialiștii Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC). Misiunea prevede deplasarea lor în 50 de locaţii cu arme chimice de pe teritoriul ţării, arsenalul chimic al Siriei fiind considerat cel mai bogat din lume la ora actuală.

Până luna aceasta Siria nu a făcut parte din ţările care au aderat la Convenţia asupra interzicerii armelor chimice (CIAC), semnată la 13 ianuarie 1993 la Paris, motiv pentru care până acum nu a existat nicio listă formală privind mărimea arsenalului său chimic. Conform BBC, în 2002, SUA declarau despre Siria că are un program de dezvoltare a armelor chimice de lungă durată, care a început în 1970. La rândul său, în iunie 2012, șeful adjunct al Forţelor de Apărare ale Israelului (IDF), generalul Yair Nave, vorbea despre arsenalul chimic sirian ca despre cel mai mare din lume.

Lista pe care Siria a înaintat-o la OIAC nu a fost dată publicităţii, deci dimensiunea exactă a arsenalului chimic nu este cunoscută pentru public, dar conform unui raport realizat în septembrie 2013 de către serviciile secrete franceze, ar fi vorba de 1.000 de tone de agenţi chimici, doar în Damasc. Printre aceste chimicale se numără sute de tone de gaz sarin, sute de tone de gaz muștar (iperită) și câteva zeci de tone de gaz VX.

Un trio mortal: gaz sarin, gaz muștar și gaz VX

Gazul sarin este inodor, incolor și insipid. Se prezintă în formă lichidă, dar poate trece în formă de vapori foarte ușor și se răspândește foarte repede. Contactul se poate produce prin piele, inhalare sau ingerare prin alimentaţie și apă contaminată. Simptomele apar la câteva secunde după expunerea la vapori, sau în 18 ore în cazul expunerii la forma lichidă. Gazul atacă sistemul nervos și respirator și poate produce moartea în câteva minute de la expunere, dacă nu se tratează imediat cu atropină.

Gazul muștar este lichid la temperatura camerei, dar se folosește cel mai des în stare de vapori. Nu are culoare și poate mirosi a ceapă, usturoi sau muștar, dar se poate să fie și inodor. Contaminarea se face prin contact cu pielea sau prin inhalare. Simptomele nu sunt imediate, ci apar între 2-24 ore de la contact. Expunerea poate produce conjunctivită, arsuri pe piele, dureri de gât, tuse, susceptibilitate la infecţii și pneumonie. În mod normal, gazul muștar nu este fatal, dar poate cauza cancer și desfigurări grave. Nu există antidot și nici tratament pentru rănile provocate de acest agent chimic, care trebuie curăţat complet din organism.

Gazul VX este cea mai toxică substanţă cu acţiune pe sistemul nervos. De culoarea chihlimbarului, gazul nu are gust și nici miros. Este în formă lichidă, dar se poate vaporiza la temperaturi foarte ridicate. Contaminarea se face prin contact cu pielea, prin inhalare, sau prin ingestie de alimente și apă contaminată. Simptomele apar imediat la expunerea la vapori și până la 18 ore în cazul expunerii la forma lichidă. Expunerea mică sau moderată poate rezulta în dureri în piept, puls anormal, confuzie, tuse, dureri de cap, diaree, transpiraţie excesivă și ameţeală cu probleme de vedere. Expunerea la o doză mare poate cauza convulsii, paralizie, leșin, prăbușirea sistemului respirator, ce poate duce la moarte, dacă nu se intervine rapid. Ca și în cazul gazului sarin, trebuie aplicate antidoturi precum atropină, după ce substanţa este complet curăţată de pe piele.

Problemele distrugerii unui arsenal necunoscut

Este pentru prima dată când OIAC a fost somată să supravegheze distrugerea unui arsenal chimic în timpul unui conflict armat, cum este în Siria. Echipa, care a ajuns în Damasc săptămâna trecută, trebuie să „monitorizeze, să verifice și să facă rapoarte despre maleabilitatea Siriei pe măsurile impuse la nivel internaţional, de a distruge stocurile de arme chimice, dar și fabricile producătoare", citează CNN.

SUA s-au declarat impresionate atât de cooperarea cu Rusia, care a propus această soluţie, dar și de regimul Assad, care a început distrugerea armelor doar la o săptămână de la rezoluţia ONU. Cu toate astea, nu toată lumea este la fel de impresionată. Un fost general care a dezertat din armata siriană a declarat într-un interviu cu Christiane Amanpour, de la CNN, că președintele Assad nu va renunţa niciodată la rezervele sale de arme chimice.

„Locaţiile celor mai multe centre de cercetare știinţifică și celor mai multe depozite sunt cunoscute și supravegheate, deci la acestea va renunţa, fără să mintă. Dar asta nu înseamnă că Assad va renunţa la tot arsenalul chimic", a declarat generalul Zaher al-Sakat. El a spus că există cel puţin patru locaţii secrete în Siria unde sunt ascunse depozite de arme chimice și că, mai mult de atât, în timp ce specialiștii OIAC își fac treaba într-o parte a ţării, regimul scoate din ţară cât mai mult din arsenalul său, spre destinaţii precum Irak și Liban. Această presupunere a fost îmbrăţișată și de conducătorul Armatei Siriene Libere, generalul Salim Idriss, deși oficialii din Liban și Irak au negat aceste zvonuri.