Ce rămâne după ce FMI pleacă

729

La șase luni după ce Irlanda a părăsit programul de refinanţare al FMI, organizaţia internaţională mai pierde un „subjugat”. Premierul Portugaliei, Pedro Passos Coelho, a anunţat că guvernul a decis să iasă din programul de asistenţă financiară, fără niciun alt fel de măsuri de precauţie.

Portugalia a fost forţată să ceară un împrumut de 78 miliarde de dolari în 2011 de la consorţiul FMI-UE, în schimbul căruia a trebuit să adopte măsuri de austeritate care au provocat proteste în masă, unele dintre aceste măsuri fiind blocate chiar de Curtea Constituţională.

Măsurile respinse au trebuit să fie înlocuite de către guvern cu o tăiere drastică a cheltuielilor bugetare, mai ales în domeniul sănătăţii publice și al educaţiei, mai multe școli publice fiind forţate să își închidă porţile.

„Fiecare cetăţean portughez a suferit din cauza efectelor unei crize care ar fi putut fi evitată”, a declarat Coelho, în anunţul oficial de părăsire a programului FMI, conform EuObserver.

După o perioadă de recesiune, economia ţării începe din nou să crească. Ritmul este lent și șomajul este încă la cote înalte, de 15,3%, însă procentajul a scăzut de la 17,7%. Conform premierului, s-au făcut rezerve financiare pentru un an de zile, care vor asigura stabilitatea economiei după încheierea acordului cu FMI.

Miniștrii de finanţe din zona euro sprijină decizia autorităţilor portugheze, iar Christine Lagarde, directorul FMI, s-a declarat mulţumită de rezolvarea „metehnelor” vechi ale sistemului politic și economic portughez, prin implementarea noilor politici. Până la urmă, acesta a fost dintotdeauna planul, nu? Punerea pe picioare a economiilor ţărilor afectate, pentru însănătoșirea economiei mondiale. Să fie oare asta tot?

Raţiunea înfiinţării FMI

Pe data de 22 iulie 1944, la Bretton Woods (statul New Hampshire, SUA) a avut loc o conferinţă care intenţiona restructurarea relaţiilor monetare și financiare. Au fost prezente peste 40 de ţări, care au semnat un acord ce prevedea proceduri și reguli care să guverneze economia mondială. Ulterior, acordul a dus la înfiinţarea a două organizaţii internaţionale, cunoscute ca „gemenii Bretton Woods”,  și anume Fondul Monetar Internaţional și Banca Mondială.

Scopul principal al FMI la înfiinţare a fost acela al „promovării unei economii mondiale sănătoase”. Deși, la nivel declarativ scopurile și acţiunile întreprinse par nobile și altruiste, realitatea istorică demonstrează altceva. Banca Mondială și Fondul Monetar Internaţional au fost create ca o etapă a unui plan mult mai amplu ce urmărește controlul economiei mondiale. Astfel, FMI are ca scop ulterior centralizarea și reunirea tuturor băncilor naţionale, operând după modelul de lucru „Ditchey Plan”, care obligă ţările să se subordoneze, fără drept de veto, politicii sale monetar-financiare.

De la intenţie la buzunar

Condiţiile impuse de FMI au fost elaborate de Milton Friedman, iar avantajele prezentate naţiunilor, precum promovarea cooperării monetare internaţionale, garantarea stabilităţii financiare, facilitarea comerţului internaţional, refacerea forţei de muncă și combaterea sărăciei sunt privite de unii economiști ca fiind doar o momeală.

După ce o ţară acceptă un pachet de ajutor financiar de la FMI, acesteia i se comunică când și cu ce sumă poate fi creditat de la o bancă internaţională, cu cât trebuie să reducă importurile și cheltuielile, cât să taie din subvenţiile pentru mărfuri de primă necesitate și din ajutoarele sociale, iar prin devalorizarea monedei naţionale sub motivul ieftinirii exporturilor, se scumpește importul și astfel crește suma datorată. Acesta este doar primul pas.

Al doilea constă în acceptarea unui program de refinanţare pentru plata dobânzilor. În aceasta fază, băncile străine își asigură o mulţime de drepturi de proprietate în statul respectiv. Amănuntele tranzacţiei nu sunt divulgate niciodată populaţiei. În numele băncilor internaţionale, FMI-ul face tranzacţii cu diverse state și stabilește modele de amânare a plăţii datoriilor.

România fără scăpare

În ceea ce privește România, analistul economic Ilie Șerbănescu declara pentru cotidianul.ro că delegaţia FMI în România este formată din „agenţi de vânzări ai capitalului vest-european, iar Comisia Europeană este agentul de vânzări al Germaniei”.

Totodată, el atrăgea atenţia că „un șir întreg de privatizări (…) toate în energie, vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic și supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol și statul român. După aceasta, un nou acord cu FMI nu-și mai are rostul”, fiindcă România nu va mai prezenta interes pentru conducerea Fondului.

Toate resursele naturale care nu au fost privatizate până acum și pentru care au avut loc ample dezbateri în societatea românească, inclusiv manifestaţii de protest, vor fi cedate foarte repede către capitalul străin, previzionează Ilie Șerbănescu.

La finalul interviului, referindu-se la o posibilă dezvoltare a ţării după încheierea acordului cu FMI, analistul economic a declarat că, în condiţiile impuse de FMI, România va rămâne pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna, o ţară subdezvoltată, iar populaţia va trebui să suporte toate costurile acestui acord falimentar.