Întâlnirea liderilor economiei mondiale la Berlin

413

Săptămâna aceasta Berlinul a găzduit grupul select al liderilor celor mai importante organizaţii internaţionale din domeniul economic. Declaraţiile semnificative pentru viitorul economiei nu s-au lăsat așteptate.

Întâlnirea, care are loc în fiecare an ca o modalitate de evaluare și planificare, a avut loc la Berlin pe 13 mai. Gazda evenimentului a fost Angela Merkel, iar invitaţii au fost dintre cei mai de seamă. Prezenţi au fost directorul Organizaţiei pentru Coperare și Dezvoltare Economică (OECD), al Fondului Monetar Internaţional (FMI), al Băncii Mondiale (BM), al Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) și al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

La mai bine de 5 ani de la începutul crizei economice, liderii au vorbit despre economia actuală ca fiind în refacere, cu o creștere mică, dar constantă în ultima perioadă. Potrivit directorului FMI, economia va înregistra anul acesta o creștere de 3,4%, iar anul viitor de 3,9%.

Concluziile întâlnirii au fost redactate într-o declaraţie, din care transpare un optimism destul de rezervat. Liderii nu au evitat să afirme că asupra economiei încă planează riscuri majore. Multe ţări în curs de industrializare sunt angrenate într-o spirală a datoriilor, ceea ce înseamnă că acestea cresc până la situaţia în care statele vor ajunge în incapacitatea de plată a lor. De asemenea, rata șomajului foarte ridicată în rândul tinerilor din numeroase ţări, iar lipsa investiţiilor, creșterea vizibilă a inegalităţii sunt probleme cu care se luptă fiecare organizaţie în parte.

Soluţiile sunt aceleași, spre nemulţumirea celor care nu găsesc finalitatea dorită, și anume stabilizarea reală, nu teoretică, a economiei. Pentru Europa, liderii au sugerat o menţinere a reformelor structurale pentru stabilizarea economiei, adică măsuri de austeritate. Pe viitor însă, agenda acestor organizaţii este foarte ambiţioasă, chiar nerealist de optimistă. „Agenda Post-2015” are ca scop principal „îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru toţi oamenii la nivel mondial și protejarea resurselor naturale și a sistemelor Pământului… și pentru generaţiile viitoare.”

Ceea ce se remarcă însă din declaraţie nu este atât ce s-a discutat, cât absenţa unei analize concrete și realiste. Lipsa unor rezultate încurajatoare în toţi acești ani pune sub semnul întrebării eficienţa deciziilor și îndeplinirea obiectivelor cât mai rapidă. Era clar pentru orice economist că refacerea nu avea să fie ușoară, dar o analiză a situaţiei demonstrează că pașii înainte sunt prea mici pentru a-i recupera pe cei mulţi făcuţi înapoi.

Sunt destui cei care deja se întreabă dacă nu cumva folosim medicamentele greșite pentru o boală dignosticată corect, boală ale cărei efecte le resimţim și acum. Sau că boala reală nu a fost identificată. Se pare că instituţiile, care într-un mod devenit aproape regulă gravitează în jurul Germaniei, nu se gândesc nici acum sau evită să admită că e posibil să fi greșit.