Merkollande, de vină pentru eşecul summitului UE

23

Summitul informal al liderilor Uniunii Europene a fost primul dintre cele 24 invocate de la începutul crizei care a avut ca obiectiv creşterea economică. Aşteptările uriaşe cu privire la decizii concrete în acest sens au fost înşelate de prăpastia din ce în ce mai mare dintre preşedintele francez şi cancelarul german.

Motivul principal al acestei prăpastii este dezacordul privind eurobondurile, „ideea forte” susţinută de Hollande, care la Berlin nu este văzută ca o soluţie viabilă, nici acum, nici în viitor. Eurobondurile sunt obligaţiuni comunitare care ar mutualiza datoriile şi, în consecinţă, ar facilita statelor din zona euro împrumuturi ca o singură entitate.

Cu toate că discuţiile au fost tensionate, atât Germania, cât şi Franţa au beneficiat de susţinători. Germania a fost susţinută de liderii din mai multe ţări est-europene, ele însele confuntându-se cu economii slabe care nu au empatizat cu Grecia, cărora li s-au adăugat ţări din flancul nordic, între care Austria, Finlanda şi Olanda. De partea cealaltă, Hollande a fost susţinut de flancul sudic, în special de Spania şi Italia.

Comentatorii internaţionali consideră că disensiunile dintre Germania şi Franţa pe tema eurobondurilor reprezintă principala cauză a semi-eşecului acestui summit, la care nu s-a ajuns la nicio concluzie. Aceleaşi tensiuni au făcut ca, pentru prima dată în mai bine de doi ani de criză, liderii Franţei şi cei ai Germaniei să nu se mai întâlnească pentru a-şi armoniza poziţiile, o practică comună în vremea fostului preşedinte Nicolas Sarkozy.

În afara controversatelor eurobonduri, pe agenda de discuţii s-au aflat măsuri mai puţin contradictorii, care ar putea genera fondurile necesare investiţiilor, precum taxa pe tranzacţii financiare, fondurile europene, garanţiile Băncii Europene pentru Investiţii şi consolidarea bugetului.

Consolidarea bugetului este însă doar unul dintre pilonii pe care se sprijină economiile puternice, celălalt fiind politica de creştere. Discuţiile au relevant că o nouă creştere intră mai întâi în responsabilitatea statelor membre, iar reformele structurale la nivel naţional trebuie să restabilească competitivitatea de care UE are nevoie pentru o nouă creştere.

O altă discuţie s-a purtat şi cu privire la accesul la fonduri UE neutilizate. Din Fondul structural şi de coeziune al actualului buget sunt încă disponibile aproximativ 80 de miliarde de euro nealocate încă niciunui proiect concret. Germanii au insistat că acesta este momentul ca executivul UE, împreună cu statele membre, să investească aceste fonduri rapid şi eficient într-o nouă creştere bazată pe o competitivitate sporită.

Deşi o soluţie pentru criza datoriilor europene, aflată acum în al treilea an, nu a fost niciodată mai urgentă, summitul a fost doar un preludiu al întâlnirii formale ce este programată la finalul lunii iunie. Tot atunci, Comisia Europeană trebuie să prezinte soluţiile de creştere economică. Să sperăm că nu va fi prea târziu pentru Grecia, care a anunţat că va intra în incapacitate de plată la începutul lunii viitoare.