De ce euforia europeană se opreşte la Prut

390

Ce își doresc moldovenii? Greu de spus. Presa rusă savurează orientarea spre Est, în timp ce presa occidentală afirmă contrariul. Adevărul pare să fie divizat, precum este și ţara: basarabenii vor spre Rusia, dar și spre Europa.

Alegerile din Republica Moldova au suscitat interes și în spaţiul românesc. În contextul serbării Unirii, parcursul european al ţării avea o rezonanţă aparte. Era important ca aceasta să continue să rămână cu faţa spre Vest.

După cum arată rezultatele, în această privinţă se poate afirma orice. Proeuropenii au obţinut per total 55 de mandate în legislativ. Oponenţii socialiști și comuniști au doar 45 de mandate. Este o diferenţă la limită, care permite totuși partidelor democratice să anunţe cu satisfacţie că moldovenii au ales bine. Cu alte cuvinte, își păstrează dorinţa de a face parte din Europa. Cât de justificat este însă optimismul afișat de liderii prooccidentali?

Euforie la mâna a doua

Privind la situaţia statistică, declaraţiile victorioase ale liderilor partidelor democratice nu au un suport foarte solid. Partidul Socialist, partid naţionalist desprins din Partidul Comunist, s-a clasat pe prima poziţie, cu aproape 21% din voturi. Partidul Comunist a obţinut un procentaj foarte aproape (18%), ambele grupări având o orientare prorusă.

Ceea ce se ignoră în analiza rezultatelor a fost prezenţa destul de redusă la vot (puţin peste 55%). Adică aproape jumătate din populaţie nu a votat sau, mai bine spus, nu s-a simţit mobilizată să își exprime prin vot orientarea europeană sau rusă.

De regulă, această masă de cetăţeni pasivi intră în sfera de interes a partidelor doar în conjunctura alegerilor. Ulterior, prea puţin se mai vorbește de ea. Pare că s-a disipat brusc, însă ea există, chiar dacă nici statistica nu o mai menţionează. Pe de o parte, este justificată ignorarea celor care nu își exprimă opţiunea prin vot. Din punct de vedere democratic, contează doar vocea celui care și-o face auzită. Pe de altă parte, există un alt aspect care merită analizat. Moldova afișează o atitudine de ignorare a celor care, din nepăsare, dezorientare sau nemulţumire nu s-au prezentat în faţa urnelor. Politicienii trec peste faptul că atitudinea de refuz poate fi considerată o formă de sancţiune politică, nu doar o marcă a pasivismului politic. Deci şi electoratul care a rămas acasă contează.

În aceste condiţii, euforia partidelor democratice din Moldova nu are susţinere. Raportat la numărul total al alegătorilor, și-a exprimat opţiunea proeuropeană doar un sfert din populaţia cu drept de vot a Moldovei. În concluzie, este improprie afirmaţia că Moldova s-a orientat spre Vest, cum este la fel de neadecvată ideea orientării spre Est.

De ce Moldova face pași timizi spre Europa?

Este una dintre întrebările la care liderii moldoveni ar trebui să răspundă. Însă și România ar putea contura o explicaţie în contextul în care nu a reușit să tracteze mai convingător spre Vest ţara vecină. Dincolo de declaraţiile demagogice referitoare la o posibilă unire, România putea să demonstreze mai convingător avantajele integrării Moldovei în Europa. Deocamdată însă, statul român are dificultăţi în a-și convinge propriii cetăţeni cu privire la acestea.

Totuși Moldova a făcut pași importanţi pe drumul apropierii de UE. Liberalizarea regimului de vize şi semnarea Acordului de Asociere sunt dovezi concludente. În ciuda acestor realizări, Moldova rămâne divizată. Partidele europene nu reușesc să câștige prea mult teren. Motive există.

Guvernarea proeuropeană a fost penalizată pentru că aşteptările oamenilor au fost mai mari decât performanţele politicienilor de la putere. Prezenţa la vot mai mică decât în 2010 este încă o dovadă a deziluziei electoratului. Politicienii au plecat de la premisa că Europa va funcţiona ca un miraj. Au avut acum surpriza să constate că oamenii gândesc și au așteptări diferite.

O altă explicaţie posibilă pentru lipsa de euforie proeuropeană vine și dinspre suveranul pontif. Critica recentă pe care a adus-o Europei a clătinat visul european și poate fi regăsită inclusiv în votul neconvingător al moldovenilor. „Vedem o Europă îmbătrânită, ca o bunică mai degrabă, decât una fertilă și vie; pentru că aparatele birocratice și tehnocratice sunt prea prezente, prea puternice”, a declarat papa în faţa Parlamentului European.

Europa nu atrage prin nume, ci prin efecte. Însă acestea sunt greu sesizabile pentru cetăţeanul de rând. „Această coaliţie va trebui să înveţe lecţia guvernării precedente”, spune Victor Juc, vicedirectorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Prima lecţie trebuie să fie „strategia transferării de la macronivel la micronivel”. „Nu e suficient să spui că ai semnat Acordul de Asociere. Oamenii sunt interesaţi de ce se întâmplă pe plan local”, spune Juc. Asta ar putea fi o lecţie pe care să și-o însușească politicienii de pe ambele maluri ale Prutului.

Câștigătorii și perdanţii sunt aceeași

Presa străină se întrece în a declara învingătorul. The Economist titrează „Moldova alege Europa”. Și cotidianul The Washington Post consideră că Moldova i-a spus „NU” lui Vladimir Putin. Ziarul american mărește chiar miza, susţinând că „alegerile democratice l-au umilit” pe liderul de la Kremlin, care spera ca Moldova să rămână în siajul Rusiei.

De partea cealaltă a baricadei, sunt același gen de declaraţii victorioase. Astfel presa rusă vede în rezultatul alegerilor din Republica Moldova o victorie pentru liderul de la Kremlin. Săptămânalul Pravda consideră alegerile din Moldova drept o palmă pentru Europa.

Privind de la distanţă, ambele poziţionări sunt corecte. Au câștigat ambele tabere, la fel cum au și pierdut. Dincolo de mizele politice ale alegerilor, europenii ar trebui să se întrebe de ce atracţia faţă de Vest este totuși redusă? Poate fiindcă promisiunile de bunăstare s-au concretizat în mod selectiv? Sau poate că unii par să fie mai egali decât alţii? Poate, dacă Europa (inclusiv România) ar avea o faţă mai credibilă, ar creşte numărul celor care au convingeri proeuropene. Deocamdată, în fostul teritoriu românesc există suficientă deziluzie și euroscepticism, la fel ca în rândul vecinilor din dreapta Prutului.