Cum au dus meciurile politice la un alt eşec Schengen

20

În luna martie Economist scria că, într-o altă perioadă, România şi Bulgaria ar fi intrat în Schengen imediat ce şi-ar fi făcut temele dar că, în prezent, starea generală din cadrul UE este una de neîncredere. România şi-a făcut temele investind peste un miliard de euro, conform fostului ministru de Interne Ioan Rus, pentru securizarea şi modernizarea frontierelor. Însă meciurile politice pe plan intern şi replicile acide cu oficialii UE au amânat termenul de aderare pentru perioada martie-iunie 2013.

Cum a ajuns politica să conteze mai mult decât asigurarea frontierelor?

Până în momentul de faţă, România şi Bulgaria au fost examinate la pachet în ceea ce priveşte aderarea la spaţiul Schengen. Însă, după încercarea de suspendare a preşedintelui Băsescu, văzută de liderii europeni ca un atac la democraţie şi la statul de drept, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, aflat vineri într-o vizită la Sofia, a declarat doar că, în chestiunea Schengen, ar trebui luată o decizie în favoarea Bulgariei. Fără nicio referire la România, a cărei aderare a fost din nou amânată. Asta deoarece, Parlamentul olandez, care ia decizia privind aderarea în Comisia de Afaceri Europene, se va schimba după alegerile anticipate din 12 septembrie, iar actualul guvern interimar şi actualul Parlament au o rezervă privind luarea acestei decizii şi preferă să o lase pentru noul Parlament, a explicat pentru Gândul Marian Tutilescu, secretarul de stat care conduce Departamentul Schengen din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Însă, încă din 2009, o serie de ţări din UE au încercat că condiţioneze aderarea României de îmbunătăţirea performanţelor în domeniul justiţiei (în aşa-numitul Mecanism de Cooperare şi Verificare – MCV), un subiect pe care vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding, s-a pronunţat destul de vehement, iar premierul Ponta a folosit aceleaşi replici tăioase ca în cazul cancelarului Angela Merkel, transmiţându-i lui Redding într-o emisiune televizată, că nu are căderea să vorbească despre aderarea României la Schengen. Însă, în contextul în care Olanda aşteaptă Raportul pe justiţie, de care Viviane Reding este responsabilă la Bruxelles, ea are toată libertatea să se exprime pe subiect, deşi autorităţile române şi-au făcut datoria în ce priveşte etapele tehnice ale aderării.

Iar mesajul ei este clar: „Spaţiul Schengen nu se referă doar la funcţionarea tehnică a frontierelor, aşa cum evaluează Comisia Europeană. Implică şi o bună funcţionare a justiţiei şi garanţii în acest sens." Ea a mai completat spunând că decizia statelor membre de a-şi deschide frontierele către România va fi făcută „pe baza unei analize politice," iar din punctul său de vedere „nu aş fi surprinsă dacă statele vor decide să nu integreze imediat România".

Care este miza aderării la spaţiul Schengen?

Eliminarea vizelor a adus României libertarea de circulaţie în Europa. Aderarea la spaţiul Schengen presupune eliminarea controalelor de la frontierele interne ale celor 25 de state semnatare ale acordului. Acest lucru nu va avea un impact major asupra românilor care merg în străinătate, ci pentru transportatori şi pentru schimburile comerciale.

Contrabanda sau traficul de persoane devin mai lesnicioase, de aici obligaţia fiecărei ţări de a stăvili fenomenul la ea acasă. Vor exista controale mobile de-a lungul rutelor de transport, un transport suspect putând fi controlat oricând. În continuare, firmele sau turiştii trebuie să respecte prevederile în privinţa cantităţii de marfă ce poate fi trecută peste frontieră. Dacă marfa este transportată în scop comercial, ea trebuie declarată.

O miză mai importantă este că odată cu aderarea, România va deveni frontiera externă a spaţiului Schengen. De aici rigurozitatea cu care UE urmăreşte întărirea graniţelor României, acolo unde ar urma să se termine spaţiul Schengen. Aceasta este miza „tehnică", adică lucrul cu adevărat important, atâta vreme cât românii pot circula şi acum doar cu buletinul în Uniunea Europeană.