Spania, „economia voodoo” şi viitorul UE

87

Spania a devenit a patra economie a Europei care a solicitat ajutor european pentru salvarea băncilor sale, într-o teleconferinţă cu miniştrii de finanţe ai Eurogroup, sâmbătă. Premierul Spaniei a încercat să dea un aer de normalitate acestei acţiuni, specificând că „nu are nimic de a face cu o salvare", ci este pur şi simplu un împrumut.

Premierul Mariano Rajoy nu a spus despre ce sumă este vorba, dar liderii Eurogroup au confirmat că sunt pregătiţi să ofere un ajutor de 100 de miliarde de euro.

Fitch Ratings, care a retrogradat joi ratingul suveran al Spaniei cu trei trepte, la nivelul „BBB", cu perspectivă negativă, estimase costurile bugetare necesare recapitalizării sectorului bancar spaniol la circa 60 de miliarde de euro, până la 100 de miliarde în cel mai rău caz.

Ajutorul financiar va fi dirijat către FROB (Fondul Public Spaniol pentru Restructurare Bancară), iar FROB va injecta aceşti bani în băncile care vor cere. Astfel, împrumutul va face parte din datoria publică „şi va trebui neapărat rambursat", a declarat ministrul de finanţe spaniol, conform Mediafax.

Liderii spanioli au încercat, de mai multe săptămâni, să găsească o soluţie pentru a nu ajunge la înţelegeri cu FMI sau Banca Mondială. Premierul vede acest împrumut ca pe o victorie pentru viitorul Spaniei, menţionând că nu există condiţii de reforme economice pentru societatea spaniolă, ci doar pentru sectorul financiar.

Pe de ală parte, analiştii economici nu sunt foarte încântaţi de împrumut care, pe termen lung, nu va ajuta la redresarea economiei. Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie a explicat pentru Reuters cum funcţioneză de fapt împrumutul: „guvernul spaniol salvează băncile şi băncile spaniole salvează guvernul”.

Băncile au fost principalii cumpărători ai datoriei Spaniei în 2011, de aceea există riscul ca guvernul să trebuiască să ceară ajutor tocmai de la instituţiile pe care acum vrea să le salveze. „E economie voodoo," spune Stiglitz.

Susţinerea băncilor spaniole va împiedica îngheţarea întregului sistem financiar european, dar va face prea puţin pentru economia spaniolă, care este „în genunchi”, scriu şi analiştii din The Guardian. Se aşteaptă ca nivelul de creştere economică a Spaniei să scadă în continuare anul viitor, iar salvarea băncilor nu va stopa acest trend descendent.

Viitorul UE la extreme: destrămare sau superstat

Dacă un mesaj este pe buzele tuturor, acela este că „aşa nu se mai poate". Încă 100 de miliarde de euro se toarnă în bugetul celei de-a patra economii europene, pentru o criză de moment. Niciun analist nu crede cu adevărat că, pe termen lung, acest împrumut va ajuta cu ceva relansarea economiei şi toată lumea priveşte cu groază spre Italia, aşteptând să se repete scenariul. Salvarea zonei euro devine din ce în ce mai costisitoare şi mai haotică, fiecare ţară având ritmul ei propriu în ceea ce priveşte redresarea economică, reformele şi politica internă.

Aşteptând ieşirea Greciei din zona euro, analiştii se gândesc dacă nu cumva o soluţie mai bună pentru fiecare stat în parte ar fi destrămarea completă a Uniunii, sau din contră, transformarea ei într-un superstat.

După 60 de ani de integrare europeană am ajuns într-un punct în care creditorii europeni din nord, în frunte cu Germania, nu vor plăti suma necesară pentru supravieţuirea monedei unice, iar debitorii din sud încep să se sature de străinii care le spun cum să îşi trăiască viaţa.

Scenariul cu destrămarea zonei euro, deşi câteodată poate părea cel mai aproape de realitate, este cel mai greu de imaginat, deoarece nu există clauze de ieşire. Uniunea a fost gândită ca să dureze. Ruperea zonei euro, chiar şi bine orchestrată, ar implica recapitalizarea băncilor, Banca Centrală Europeană fiind nevoită să ofere suport nelimitat, lucru imposibil. Bănci şi companii de pe tot continentul ar intra în faliment şi guvernele ar fi nevoite să taie şi mai mult din cheltuieli şi să tipărească bani.

Pe de ală parte, despre un superstat european (cu una, două, sau mai multe viteze) s-a tot vorbit. Desigur, impactul proiectului ar fi imens, cu negocierea unui nou Tratat European care să se poată plia pe toate caracteristicile economice şi politice intrinseci ţărilor participante. Deşi nu a fost întotdeauna o noţiune susţinută de Angela Merkel, şi mereu cu câţiva paşi mai departe de ce e pregătită Franţa să accepte, Statele Unite ale Europei a fost chiar o soluţie propusă în Parlamentul European de ministrul de finanţe german, Wolfgang Schaeuble, pe 16 mai.

„Susţin dezvoltarea Comisiei Europene într-un guvern. Susţin alegerea unui preşedinte," a spus Schaeuble, ca răspuns pe termen lung la criza economică.

De aceeaşi părere este şi premierul britanic David Cameron, care a declarat că „zona euro are nevoie de o guvernare unică". Deşi premierul a optat să ţină Marea Britanie în afara zonei euro, el a mai spus că este în interesul ţării să se revină la creştere economică în zona euro, care reprezintă 40% din exporturile din Marea Britanie.