Cum este condusă a doua putere economică a lumii

38

La sfârşitul acestui an, cele mai mari două puteri mondiale îşi vor alege liderii. Modul în care o face Americi pare complicat. Metoda birocratică a Chinei, prin contrast, este proiectată pentru a asigura o tranziţie lină şi o continuitate a politicii. A fost semnalat tot anul faptul că Xi Jinping va moşteni conducerea Partidului Comunist de la Hu Jintao. Dar sunt multe alte posturi care trebuie ocupate. În spatele uşilor închise, este corect să presupunem că politica din China nu este mai puţin vicioasă, decât a fost politica în Roma lui Iulius Cezar.

La sfârşitul acestui an, cele mai mari două puteri economice mondiale îşi vor alege liderii. Modul în care o face America pare complicat. Metoda birocratică a Chinei, prin contrast, este proiectată pentru a asigura o tranziţie lină şi o continuitate a politicii. A fost semnalat tot anul faptul că Xi Jinping va moşteni conducerea Partidului Comunist de la Hu Jintao. Dar sunt multe alte posturi care trebuie ocupate. În spatele uşilor închise, este corect să presupunem că politica din China nu este mai puţin vicioasă decât a fost politica în Roma lui Iulius Cezar.

Concedierea pe 15 martie a lui Bo Xilai, ca şef de partid al regiunii de sud-vest a Chongqing, a oferit o imagine rară în spatele uşilor închise. „Prinţul roşu", cel mai „occidental" dintre liderii Chinei, Bo părea destinat pentru apogeul puterii în China, ca unul dintre cei 9 membri ai Comitetului Permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Căderea lui reprezintă cea mai mare ruptură publică în conducerea Chinei din ultimele două decenii. Iar modul în care a fost demis ne oferă indicii despre cum se face politică în ţara care este posibil să ajungă la conducerea lumii.

„Greşelile" lui Bo Xilai faţă de partid

Potrivit AFP, Bo Xilai este cunoscut ca artizan al transformării spectaculoase a Chongqing, oraş-laborator cu 33 de milioane de locuitori, devenit un pol economic major al Chinei şi prezentat uneori drept cel mai mare centru urban din lume.

Fost ministru al comerţului, Bo a dus o viguroasă campanie anti-mafia în fieful său, fiind totodată vestit şi pentru că a dorit să reînvie la Chongqing idealul revoluţionar, după 30 de ani de la moartea lui Mao Zedong. Aceste două politici care i-au adus faimă între chinezi, nu s-au potrivit deloc în agenda partidului.

Mulţi chinezi de rând au apreciat metoda directă a lui Bo de a merge după gangsteri, mulţi fiind suspectaţi de legături cu oficiali corupţi. Dar conform Economist, există afirmaţii credibile că Bo a iniţiat această campanie pentru propriile scopuri politice, atacând selectiv adversarii săi politici. Un om de afaceri local, care acum se ascunde în străinătate, a spus că a suferit tortură şi extorcare de fonduri în mâinile acoliţilor lui Bo.

Politica de a aduce omagiu unor aspecte ale maoismul, revitalizând, de exemplu, „cântecele roşii", populare în timpul Revoluţiei Culturale, a arătat o ipocrizie uluitoare, Bo însuşi căzând victimă în timpul Revoluţiei Culturale. Politicile lui pot fi văzute ca parte a unei lupte pentru putere, proiectate pentru a-l discredita pe Wang Yang, predecesorul său în Chongqing şi rivalul său pentru un loc în Comitet, relatează Economist.

Idele lui Martie

Bo a fost demis imediat după ce unul dintre foştii săi şefi de poliţie şi viceprimar al Chongqing, a petrecut o zi la consulatul Statelor Unite ale Americii, în luna februarie a acestui an, unde ar fi cerut azil politic, în schimbul unor materiale compromiţătoare referitoare la şeful său, Bo Xilai, precum şi informaţii privind corupţia în eşaloanele de vârf ale puterii şi lupta din interiorul Partidului Comunist Chinez. În acest timp, presa oficială chineză scria că Wang se afla în concediu de odihnă.

Wang a fost arestat de forţele de securitate imediat după ieşirea din clădirea misiunii diplomatice americane şi acum face subiectul unei anchete.

Bo a fost demis din funcţie la doar o zi după terminarea sesiunii parlamentare anuale a Chinei, Congresul Naţional al Poporului, de la care Xilai a lipsit. El nu este anchetat.

După o tăcere îndelungată, el a vorbit despre incidentul în care a fost implicat fostul şef de poliţie, alături de care luptase împotriva mafiei din Chongqing, spunând că nu şi-a imaginat vreodată că domnul Wang o să fugă. S-a întâmplat brusc, a spus el. „Simt că mi-am pus încrederea în persoana greşită", a spus Bo la o şedinta cu delegaţii Chongqing, conform BBC.

Indicii despre ce se întâmplă în sistemul politic chinez

1. Oricât de uniţi par a fi liderii din topul structurii politice chineze, fără îndoială există fisuri.

După protestele din Tiananmen din 1989, liderii Chinei au încercat să demonstreze că fracţionismul este un lucru de domeniul trecutului. Dar astăzi, putem vedea că există fisuri ascunse, care pot ieşi la suprafaţă în orice moment.

Călare pe popularitatea lui, Bo a încercat să obţină un loc în Comitetul Permanent printr-o metodă neobişnuită. El a părut că duce mai degrabă o campanie electorală, decât pur şi simplu să facă eforturi pentru a obţine aprobarea liderilor chinezi. Într-o ţară comunistă, unde există doar alegerile locale, acest lucru a părut nelalocul lui.

2. Simbolismul istoric poate fi folositor, dar se poate transforma repede în dinamită politică.

Modul lui Bo de a se prezenta pe sine ca un cruciat neînfricat împotriva corupţiei şi a criminalităţii urbane i-a adus laude şi sprijin larg. Dar invocarea trecutului maoist s-a dovedit a fi o sabie cu două tăişuri.

Primul indiciu clar că Bo era pe cale să cadă, a fost dat de un discurs al premierului Wen Jiabao, din martie, când a vorbit de pericolul recurenţei unui model de „Revoluţie Culturală". Invocarea acelor vremuri înseamnă invocarea unor „turbulenţe" destabilizatoare pentru sistemul politic chinez.

3. În China, demiterile, ca cea a lui Bo, sunt imprevizibile.

În China, cele mai importante decizii de conducere sunt luate de un grup mic, în spatele uşilor închise. Acest lucru înseamnă că incidente neaşteptate, cum a fost căderea lui Bo, oferă detalii preţioase pentru a descifra sistemul politic chinez. După părerea lui Jeffrey Wasserstrom, autor al cărţii „China în secolul 21: ce trebuie să ştim cu toţii", politica chineză de nivel înalt „rămâne în multe feluri o cutie neagră, şi ca şi cele din avioane, secretele sale vor fi dezvăluite numai atunci când există un accident", scrie el pentru CNN.