Populismul 2.0 și teoriile conspiraţiei cu specific românesc

353

Criza politică în care se afundă România ridică semne de întrebare cu privire la tendinţa izolaţionistă ce deja se face simţită în Europa și riscă să se extindă și spre Est. Renașterea populismului și a modelelor alternative la democraţia liberală a fost tema centrală a Raportului Anual Expert Forum, care a fost lansat recent la București.

„Anul 2017 începe sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, dacă ea slăbeşte în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României?” se întreabă autorii pe site-ul organizaţiei.

În opinia autorilor, după declanşarea crizei globale s-a evidenţiat tot mai pregnant un discurs al indignării, amplificat pe fondul dificultăţilor de natură economică. A fost relativ ușor să se contureze o revoltă anti-elite, care a luat însă o turnură diferită faţă de ceea ce aşteptau teoreticienii revoluţiei progresiste. Votul a fost orientat către opţiuni antiglobalizare xenofobe, nu civice. Acest val de populism ce atentează la valorile liberalismului democratic reprezintă o ameninţare și pentru statele Europei de Est.

Una dintre concluziile raportului sugerează faptul că România o duce mult mai bine decât acum 25 de ani, în ciuda retoricii populiste auzite tot mai insistent în ultima perioadă (contra multinaţionalelor, împotriva lui Soros sau a trădătorilor de neam). Pe de altă parte, În Europa Centrală și de Est derapajele de la modelul democraţiei liberale deschid o neașteptată oportunitate pentru regimul de la Kremlin. Pe fond, situaţia generală este tulbure, analiştii fiind de părere că, „astăzi, peisajul politic, social şi în mass-media din Europa favorizează populiştii mai mult decât oricând după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial”. Iar cauzele acestei situaţii sunt multiple, atât economice, dar și culturale și identitare, scrie RFI.

Tehnologiile şi metodele noi de management au reconfigurat piaţa muncii. Automatizarea producţiei, subcontractarea de servicii, mutarea operaţiunilor în ţări cu mână de lucru mai ieftină au dus la schimbări substanţiale în ceea ce privește zona de producţie. În consecinţă, categorii întregi de votanţi şi-au pierdut stabilitatea financiară, dar și o anume imagine şi respect de sine. Contestarea liberalismului apare aproape de la sine.

Starea de nemulţumire vine din partea a cea ce autorii raportului numesc „elita 2.0”. Problema majoră este că această elită identifică explicaţii conspiraţioniste pentru probleme existente, accentuând în mod voluntar spaima şi dezordinea. „Elita 2.0 o contestă virulent pe cea de dinainte, împachetând în explicaţii conspiraţionist-demagogice probleme inventate cu schimbări socioeconomice reale şi dificultăţi la fel de reale ale unor categorii de votanţi, pedalând intens pe temele de spaimă socială, predicând mizerabilismul şi declinul”, se citează în document. Autorii spun că Viktor Orban a găsit eticheta perfectă pentru formula politică oferită publicului de elita 2.0: democraţia iliberală.

Nici România nu este ferită de acest trend, în contextul în care, spun autorii raportului, democraţia liberală slăbeşte în Occident, ceea ce creează riscul ca și ţara noastră să realunece în zona retoricii xenofobe, protecţioniste şi paranoic-conspiraţioniste din ultimii ani ai lui Nicolae Ceauşescu. Chiar dacă România nu are prezenţă mare de imigranţi – una dintre principalele probleme majore ale UE –, politicienii pot găsi fără eforturi prea mari substitute. Un exemplu în această privinţă este industria, „adesea privită ca o vale a plângerii postcomuniste”. Totuși, România exportă în prezent de câteva ori mai mult decât pe vremea lui Ceauşescu și asta cu de două ori mai puţini angajaţi, care lucrează doar cinci zile pe săptămână.

În ciuda acestui fapt, teoriile conspiraţiei sunt în vogă, fapt demonstrat și cu ocazia frământărilor politice din ultimul timp. Comentând pe marginea acestui subiect, Andrei Pleșu a concluzionat că cel care crede în conspiraţii „are acces la secrete planetare. Sau e atât de inteligent, încât pătrunde cu mintea proprie mistere care scapă majorităţii. Dar teoria generală a conspiraţiei pune pe piaţă şi un subtil paradox: ea se asociază cu un fierbinte patriotism. Suntem, de secole, victime ale unor venetici lacomi, care vor să ne ia teritoriul, averea, demnitatea, credinţa, tradiţiile. Nimic din ce ni se întâmplă nu are legătură cu noi. Nu implică vreo fărâmă de vinovăţie autohtonă. Totul e o mânărie josnică a străinilor.” Printre acestea, Pleșu menţionează „manevra ocultă a multinaţionalelor, a lui Soros, a Bruxelles-ului, a lui Putin, a alianţei mondiale împotriva ţărişoarei”.

Problema este ca aceste elemente expuse în spaţiul public să aibă susţinere reală. „Însă realităţile sunt una, iar politica este alta. Votanţii nu se conduc după manuale de istorie, nici nu-s uşor de convins că lucrurile merg spre bine doar cu indicatori calculaţi de experţi. Iar atunci când democraţiile antiliberale dau de greu, cum e inevitabil să se întâmple, identificarea cauzelor reale şi atribuirea responsabilităţilor devin tot un joc politic, pentru care elita 2.0 e bine pregătită cu scenarii conspiraţioniste”, conchide RFI.