Unde sunt sutele de protestatari dispăruţi în Egipt?

23

Ahmed Taha avea 17 ani, acum un an de zile, când forţele de securitate l-au răpit din faţa Înaltei Curţi a Egptului. Pentru nouă luni de zile familia l-a căutat în van, în timp ce el era în închisoare, torturat, bătut și violat.

Într-un reportaj CNN, Taha spune că a fost torturat pentru a recunoaște infracţiuni pe care nu le-a făcut. El spune că a fost răpit de lângă scena unui protest al avocaţilor împotriva schimbărilor în Justiţie. A fost acuzat că primește bani de la guverne străine, că ţine mii de judecători ostatici, a fost acuzat pentru furt, posesie de arme și pentru proteste împotriva armatei. Majoritatea întrebărilor au fost despre particparea la procesele din 25 ianuarie, când Mubarak a fost forţat și își părăsească postul.

Taha a semnat până la urmă o declaraţie la poliţie. Când a rugat un procuror să îl ajute, spunând că este minor, oficialul i-ar fi răspuns că „Aici nu ai drepturi". Timp de nouă luni de zile, familia sa nu a putut să dea de el, căutând prin spitale și secţii de poliţie. Mama sa începuse deja să poarte haine de doliu. După tot acest timp au reușit să dea de el în închisoare. Taha a fost eliberat în iulie, fără să fi fost vreodată acuzat. Acum are 18 ani. Ministrul de Interne a refuzat să comenteze pe baza acuzţiilor lui Taha, susţinând că în închisorile egiptene nu se practică tortura.

Taha este convins că alţii care au dispărut de pe străzile din Cairo de la începutul revoluţiei de anul trecut au aceleași povești de spus, dacă vor fi vreodată găsiţi. Conform unui raport din martie 2011, 1.200 de persoane dispăruseră în lunile ianuarie și februarie, conform organizaţiei Hanlaqihom (O să îi găsim). Lista cu dispăruţii este la cabinetul de miniștri, iar activiștii spun că nici până acum nu a fost actualizată sau verificată cu listele celor decedaţi sau găsiţi în închisorile militare.

Mohamed Siddiq a dispărut pe 28 ianuarie, o zi cu bătăi crâncene între protestatari și poliţiști. Mama sa a reușit să vorbească cu el la telefon două săptămâni mai târziu, ca să afle că este în închisoare. Atunci a fost ultima dată când a mai auzit ceva de el.

„Ministrul de Interne îmi spune că toţi oamenii de la revoluţie sunt cu armata, iar armate îmi spun că sunt la minister. Știu că fiul meu trăiește," le-a spus spune Siddiq jurnaliștilor de la CNN.

În ulie 2011, un soldat a răspuns la telefonul fiului său pe care a spus că l-a găsit lângă un centru de detenţie la Cairo. Când l-a întrebat dacă fiul ei este acolo, oficialul i-a spus că „un grup de protestatari de la revoluţie" au fost ţinuţi acolo, dar după aceea au fost mutaţi într-o locaţie necunoscută.

Ca și Taha și ea este supărată cu noul președinte egiptean. Sperase că el va aduce schimbări substanţiale și că îi va aduce fiul înapoi. „Nu este treaba guvernului să îmi aducă fiul înapoi? Cine este responsabil pentru ţara asta? Domnul Morsi,nu? El trebuie să afle unde este fiul meu."

Luni, Morsi a graţiat toţi prizionerii politici de la revoluţie, dar rămâne cu o lungă listă a celor dispăruţi. Avocatul Ahmed Seif El-Islam, membru al unui comitet înfiinţat de Morsi pentru a cerceta închisorile, a declarat în august că există închisori „private" asociate cu diverse agenţii de securitate, care sunt în afara jurisprudenţei de inspecţie a procurorilor. Centre de detenţie secrete din închisorile existente, după mărturiile foștilor prizioneri, sunt și mai greu de găsit.

Cu toate astea Taha, care acum luptă alături de militanţii pentru drepturile omului, împotriva torturii în închisori, are speranţă. „Trebuie să avem speranţă, din cauza sângelui martirilor, durerilor celor răniţi, lipsurilor celor deţinuţi și tuturor nedreptăţilor suferite de revoluţionari. Aceste lucruri ar trebui să ne inspire speranţă și să împingă înainte, să nu privim înapoi," a spus el.