Reding: Avem nevoie de Statele Unite ale Europei

249

Comisarul UE pentru Justiţie, Viviane Reding, a cerut luni crearea Statelor Unite ale Europei, pe fondul necesităţii urgente de a stabiliza moneda unică.

Într-un discurs în faţa studenţilor la Drept de la Universitatea Cambridge, Redding a reiterat ideea lui Winston Churchill pentru crearea unei Europe federale, a unei uniuni atât politice, cât și fiscale. „Este opinia mea personală că zona euro ar trebui să devină Statele Unite ale Europei", a declarat ea, conform The Guardian. Dar nu este doar opinia personală a lui Redding, ci și „opinia personală" a lui José Manuel Barroso, a Angelei Merkel și a altor politicieni în a căror putere stă îndeplinirea acestui deziderat.

Pași spre unire

Pe 14 iunie 2012, Comisarul european al Energiei, Gunther Oettinger, a declarat la o reuniune desfăşurată la Viena că Uniunea Europeană trebuie să devină „Statele Unite ale Europei", acesta fiind singurul plan de salvare a monedei unice. Şi asta trebuie să se întâmple repede, nu într-un viitor îndepărtat. „Trebuie să facem propuneri concrete" cu ocazia summitului Consiliului European din 28-29 iunie.

Ceea ce s-a și întâmplat. În perioada respectivă, preşedintele Consiliului European, preşedintele BCE, preşedintele Comisiei Europene şi şeful Eurogrup, au finalizat prima ciornă a proiectului care prevede transformarea zonei euro într-o federaţie politică în termen de 10 ani. Per total, documentul se restrânge în jurul a patru corpuri de idei care să asigure o integrare profundă: un sistem european care să garanteze depozitele bancare şi să gestioneze băncile cu probleme; uniune fiscală pentru controlul bugetelor naţionale şi punerea datoriilor la comun; integrare în ceea ce priveşte politicile economice; mai multă responsabilitate pentru deciziile care se iau la nivel european.

Cancelarul german Angela Merkel a afirmat în repetate rânduri că guvernele trebuie să renunţe mai mult la puterile lor în favoarea Bruxellului, alimentând în continuare temerea generalizată privind o nouă „hegemonie" germană în Europa și în zona euro. „Dacă vrem să avem o monedă comună, o Europă comună, trebuie să fim gata să renunţăm la obiceiurile noastre adânc înrădăcinate… Aceasta înseamnă că trebuie să fim pregătiţi să acceptăm că, în definitiv, Europa are ultimul cuvânt în anumite privinţe. Altfel nu putem continua să construim această Europă… Într-un fel, trebuie să ne depășim propriile umbre. Eu sunt pregătită pentru acest lucru", a adăugat ea, citată de Daily Mail.

Sondajele din ultimii ani indică însă că visul unirii europene este cu precădere al politicienilor, dar nu și al oamenilor, care sătui de politicile de austeritate au readus în prim-plan populismul și naţionalismul, în întreaga Uniunea Europeană. Încrederea în Uniunea Europeană a scăzut la cote istorice în cele mai mari șase ţări ale sale (Polonia, Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania), ridicând întrebări critice privind legitimitatea sa democratică, ce să mai zicem de o posibilă Europă federală.

O istorie a eșecurilor

„Structura Statelor Unite ale Europei, dacă este făcută cum trebuie, va face ca fiecare ca puterea deţinută de fiecare stat în parte să scadă. Naţiunile mici vor conta la fel de mult ca şi cele mari și vor avea onoare de a-și aduce contribuţia la cauza comună. Marea Britanie, America și cred că și Rusia Sovietică, trebuie să fie prietenii și sponsorii noii Europe și trebui să-i susţină dreptul de a exista și de a străluci", este ceea ce a citat Viviane Redding, din discursului lui Winston Churchill, ţinut la Zurich, în 1946.

Iar Churchill nu a fost nici pe departe primul sau ultimul care să vadă viseze la o Europă unită. Încă de la Imperiul Grec antic la Imperiul Roman, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic și până la încercările lui Charlemagne, Napoleon, Hitler sau Churchill, întotodeauna a existat ideea și visul unei Europe unite. „Am vrut să pun bazele unui sistem european, a unui cod de legi european, a unui sistem juridic: în Europa va fi un singur popor", declara Napoleon Bonaparte. Dar la fel ca toţi cei dinaintea lui și la fel ca cei care i-au urmat, Napoleon a eșuat în îndeplinirea acestui vis. Istoria a arătat că schimbarea civilizaţiilor, a resurselor, a planurilor și a tacticilor, a alianţelor politice și a sistemelor sociale, politice și economice, nu a schimbat cu nimic șansele de reușită ale acestui deziderat. Iată-ne astăzi, în cea mai avansată epocă, puși în situaţia de a recunoaște eșecul proiectului european.

Până în 1956, mottoul Statelor Unite era: E pluribus unum, adică „Din mai mulţi, unul". Mottoul Uniunii Europene este: In varietate concordia, tradus oficial ca „Unitate în diversitate". Nu se poate explica mai clar de atât diferenţa dintre modelul american și cel european. „Statele Unite funcţionează ca un furnal în care diferenţele se contopesc într-un material comun, pe când Europa rămâne un mozaic straniu de fier amestecat cu lut, în care bucăţi de culturi și limbi diferite, obţinute în decursul unei lungi istorii, sunt înghesuite unele lângă altele. Din avion se vede că împreună formează o imagine, dar de la firul ierbii se vede că este doar o iluzie", scrie Eliza Berzescu, în articolul „Viitorul nostru, în trei scenarii", ediţia din luna noiembrie 2013 a revistei Semnele timpului.