A treia revoluţie industrială bate la uşă

351

Aceasta este ideea centrală a prezentării pe care economistul american Jeremy Rifkin, a ţinut-o la Berlin, în cadrul simpozionului Brand New Day de anul acesta.

Prezentarea a plecat de la cea mai recentă carte a lui Rifkin, „A treia revoluţie industrială", care analizează provocările viitorului: crize economice, schimbările climatice şi politicile de protecţie a mediului.

Această revoluţie va fi determinată de renunţarea la sursele convenţionale, neregenerabile de energie şi exploatarea, în schimb, a nelimitatelor posibilităţi oferite de noile tehnologii, de internet, de smartphone şi de aplicaţiile superinteligente. În cursul revoluţiei, democratizarea energiei va duce la reordonarea relaţiilor interumane.

Consumatorii nu vor avea probleme în a se obişnui cu noile produse, însă guvernele vor întâmpina dificultăţi în acest sens. Dorinţa guvernelor este să protejeze structurile existente, nu să le sprijine pe cele noi. Astfel, acestea vor încerca să împiedice extinderea noilor tehnologii, deoarece consideră că nu vor avea viitor. 

Ca toate revoluţiile, şi aceasta va avea efecte devastatoare. Deja tehnologia digitală a zguduit mass-media, care se bazează mai mult pe online decât pe versiunea de print, şi comerţul cu amănuntul.

Prima revoluţie industrială a debutat în Marea Britanie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile. Înainte de acest moment, majoritatea bunurilor de larg consum erau realizate manual, iar aceasta ducea la o producţie mică. Pentru ca obiectele să fie realizate mai rapid, au fost inventate maşinile ce automatizau procesul de producţie. Cea de-a doua revoluţie industrială a avut loc la începutul secolului XX, când Henry Ford a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă.