Ţările BRICS iau locul Occidentului în domeniul ajutorului internaţional

50

Greul dezvoltării internaţionale a stat, mai mult de jumătate de secol, pe umerii Occidentului. Astăzi asistăm însă la o intervenţie în forţă a ţărilor cu economii emergente, care pare să antreneze o veritabilă schimbare de paradigmă în ceea ce privește ajutoarele străine.

Statele Unite, Canada, Marea Britanie și Japonia au fost, în ultimii 50 de ani, stâlpii lumii, susţinând dezvoltarea ţărilor sărace din Africa, America Latină și Asia. S-au pus la bătaie resurse, cunoștinţe tehnice, capital uman și idei.

Însă, în ultima jumătate de deceniu, Occidentul a început să facă pași înapoi, declanșând panică printre organizaţiile care organizează acţiuni caritabile dependente de finanţarea occidentală – care fie a îngheţat, fie a scăzut.

Pe de altă parte, în aceeași perioadă, fluxul financiar a cunoscut un viraj dramatic, afirmă analiștii care au alcătuit raportul Global Health Strategies Initiatives [.pdf]. Ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) și-au intensificat exponenţial eforturile internaţionale, începând să joace un rol mai pronunţat în ajutorarea ţărilor cu probleme. O astfel de mutaţie anunţă o transformare a bugetului dar și a filosofiei ajutorului internaţional.

Deși se confruntă, la rândul lor, cu provocări serioase în ceea ce privește sănătatea și dezvoltarea publică, ţările BRICS și-au crescut, în ultimii ani, implicarea internaţională. În 2010, China a donat 3,9 miliarde de dolari pentru ajutoare internaţionale. Doar 10 dintre ţările membre ale Organizaţiei pentru Dezvoltare și Cooperare Economică (OCDE) au donat mai mult. Italia este prima ţară din G7, grupul celor mai industrializate ţări ale lumii, care a donat mai puţin decât China în 2010. Mai mult, se pare că în curând China va întrece și Australia, Norvegia și Suedia la acest capitol.

Apoi, India a donat cât Portugalia, iar Rusia cât Grecia. Mai este însă mult până să se poată spune că ţările BRICS sunt mai generoase decât donatorii tradiţionali. De exemplu, chiar dacă India își păstrează ritmul anual de creștere a donaţiilor cu 10%, tot va avea nevoie de 30 de ani pentru a ajunge din urmă donatori precum Japonia, Marea Britanie, Franţa sau Germania.

Însă chiar și fără a întrece în volum financiar ajutorul occidental, implicarea BRICS este notabilă din cel puţin 3 puncte de vedere:

1. Ţările BRICS folosesc abordări noi ale asistenţei internaţionale, care diferă de cele aplicate de donatorii tradiţionali și care sunt modelate de propria experienţă și propria filosofie.

2. Asemenea ţărilor vestice care au avut iniţiative caritabile în ţările sărace, și ţările BRICS au interese economice și politice pentru care își extind programele de asistenţă pentru dezvoltare și sănătate. De exemplu, peste 80% din asistenţa oferită de India a vizat ţările din împrejurimi și aproape tot ajutorul oferit de Africa de Sud (de aprox. 143 de milioane de dolari) a fost direcţionat spre alte ţări africane.

3. Programele inovative ale ţărilor BRICS influenţează tot mai mult practica medicală la nivel global. Producţia de medicamente de înaltă calitate (cum sunt vaccinurile low-cost), folosind tehnologii ieftine – o marcă a intervenţiilor BRICS – facilitează accesul la resurse medicale al ţărilor sărace, iar investiţia tot mai mare în domeniul cercetării și dezvoltării poate avea un impact durabil asupra ţărilor sărace.

În momentul de faţă, ţările BRICS și-au făcut public angajamentul de a colabora prioritar pentru îmbunătăţirea programelor de sănătate, însă nu au început încă să lucreze împreună pentru a crește impactul asistenţei oferite.

Schimbarea de paradigmă despre care vorbește raportul „Global Health Strategies Initiatives” a fost anticipată și de Nigel Crisp, fost director executiv în cadrul Serviciului britanic pentru Sănătate Publică. În cartea sa, Turning the world upside down – the search for global health in the 21st Century („Întorcând lumea cu susul în jos: Căutarea sănătăţii globale în secolul XXI"), Crisp vorbește despre „co-dezvoltare" ca o nouă filosofie menită să ia locul cooperării de tip ţară bogată-ţară săracă. El spune că soluţiile la problemele globale de sănătate vor veni din cele mai neașteptate surse. Ba mai mult, Crisp e de părere că ţările bogate au ce învăţa de la ţările sărace, în ceea ce privește sănătatea. Iar sănătatea publică ar trebui abordată la fel și în ţările bogate și în cele sărace.