Xenofobia elveţienilor şi cartoful fierbinte al liberei circulaţii

31

Sătui de procentul mare de imigranţi din ţară, dar şi influenţaţi de discursul tot mai vocal al naţionaliştilor, elveţienii au votat duminică — într-un referendum naţional — în favoarea introducerii restricţiilor în ceea ce priveşte libera circulaţie — unul dintre principiile europene de frunte. Chiar dacă Elveţia nu face parte din Uniunea Europeană, rezultatul a ajuns asemenea unei unde de şoc în toate ţările UE şi s-a resimţit şi la Bruxelles, dându-le curaj formaţiunilor politice anti-imigraţioniste şi eurosceptice din Olanda şi Franţa, chiar înaintea alegerilor europarlamentare din mai.

Noua orientare a Elveţiei, votată de 50,3% dintre locuitori, nu are consecinţe directe pe termen scurt, dar îi dă guvernului un timp de trei ani în care să pună la punct legislaţia naţională şi să negocieze cu Bruxellesul pe această temă. În condiţiile în care Elveţia este o democraţie directă, guvernul trebuie să pună în aplicare decizia cetăţenilor în cea mai bună modalitate pentru ţară, chiar dacă miniştrii ar favoriza o altă soluţie. Pe termen lung însă, „există un risc indirect legat de climatul de incertitudine politică din ţară, (deoarece) cel mai probabil investitorii vor ezita să vină în Elveţia", a explicat Daniel Kalt, economist-şef la USB, cea mai mare bancă din Elveţia.

De asemenea, există o incertitudine legată de un nou acord cu UE, primul partener economic al Elveţiei, o situaţie care ar putea izola Elveţia de restul continentului. Relaţiile sunt deja delicate, deoarece în ultimii ani Elveţia a mai votat două iniţiative care nu au fost văzute cu ochi buni de Europa: în 2009, Elveţia a interzis minaretele de pe moschei, iar în 2010 elveţienii au votat pentru deportarea străinilor care aveau dosar penal.

În prezent, în Elveţia locuiesc între un milion şi două milioane de cetăţeni UE, adică până la un sfert din totalul populaţiei de opt milioane. Anual, 80.000 de imigranţi pătrund legal în Elveţia, angajaţi plătitori de taxe, care nu afectează aproape deloc statul social. Totuşi, în ultimii ani, toleranţa elveţienilor faţă de libertatea de mişcare a scăzut simţitor, în principal din cauza discursurilor antiimigraţioniste ale Partidului Popular de extremă dreapta, cel care a iniţiat referendumul de anul acesta, arată Euronews.

Reacţia liderilor europeni din aparatul central de la Bruxelles nu s-a lăsat aşteptată. Aceştia au avertizat că Elveţia va plăti scump pentru acest referendum, dar şi că nu poţi beneficia selectiv de principiile de bază ale UE, aşa cum au declarat separat şi Viviane Reding, comisar pentru justiţie în cadrul UE, şi Martin Schultz, preşedinte al Parlamentului European.

De asemenea, Angela Merkel consideră că votul elveţian ridică „probleme considerabile", punând în discuţie un principiu european ce are potenţialul de a periclita mai rapid unitatea europeană decât chiar recesiunea economică.

Mai îngrijorător decât acest aspect al discuţiei este curajul pe care l-a dat acest referendum unei palete variate de partide europene, de la cele naţionaliste din Marea Britanie, Franţa şi Olanda (atât discursurile extremistei Marine Le Pen, cât şi ale lui Geert Wilders au suferit o schimbare de macaz, trecând de la temele antiislam la cele antiimigraţioniste), la cele antisemite din Ungaria — care au câştigat teren în ultimii ani şi care, implicit, ameninţă idelurile europene. Rezultatul referendumului este astfel foarte reprezentativ pentru ascensiunea partidelor populiste şi naţionaliste înaintea scrutinului europarlamentar din mai.

Creşterea importanţei agendei de extremă dreapta a dus şi la plănuirea creării unui bloc electoral, în vederea câştigării alegerilor. Pe lângă partidele lui LePen şi Wilders, sunt interesate de alianţă şi Partidul Libertăţii din Austria, democraţii suedezi, Liga Nordică din Italia şi Partidul Vlaams Belang din Belgia.