Jocul se încinge: Kremlinul deghizat în pacifist

321

Rusia schimbă tactica politico-diplomatică. Subit, pare să devină foarte blândă și solicită dreptul de a interveni umanitar în estul Ucrainei. Pentru occidentali, oferta Moscovei este un fruct otrăvit.

Occidentalii nu sunt dispuși să cadă în capcană și au răspuns negativ solicitării venite dinspre Kremlin. Potrivit unui comunicat al Ministerului rus de Externe, Serghei Lavrov l-a sunat pe omologul său american, John Kerry, „pentru a sublinia necesitatea unor măsuri de urgenţă în vederea opririi crizei umanitare iminente în sud-estul Ucrainei”.

Propunerea ar trebui să încânte pe toată lumea, însă lucrurile sunt departe de normalitatea așteptată. Convingerea oficialilor care se opun Rusiei este că aceasta intenţionează să se folosească de pretextul situaţiei umanitare grave din estul Ucrainei pentru a interveni şi mai mult în această regiune.

Problema generată de criza umanitară trebuie rezolvată, „dar nu de cei care au creat această situaţie”, a declarat  ambasadorul Statelor Unite la ONU, Samantha Power, conform Mediafax.

În alte cuvinte, rușii au creat o problemă pe care ar dori să o rezolve printr-o altă problemă. De aceea, „orice intervenţie suplimentară a Rusiei în Ucraina este total inacceptabilă şi ar fi considerată drept o invazie”, a mai spus ambasadorul american.

Nu este necesară o analiză complexă pentru a identifica jocurile de culise ale unei propuneri în spatele căreia se ascunde o potenţială capcană. „Rusia vrea să deghizeze o criză politică în criză umanitară”, a subliniat Power.

Pe aceleași coordonate este și poziţia ambasadorului britanic Mark Lyall Grant, care s-a exprimat și el împotriva unei acţiuni umanitare a Moscovei în Ucraina, apreciind-o ca total nejustificată. „Rusia este problema, nu soluţia”, a afirmat el.

Exemple trecute care anticipează pericole prezente

Disputa Est-Vest reliefează faptul că occidentalii au un motiv ferm pentru a-și exprima teama faţă de oferta venită dinspre Moscova. Opoziţia occidentală este justificată de existenţa unui antecedent. Rusia nu prezintă o propunere inedită generată de eventuale regrete faţă de ceea ce s-a întâmplat până acum, ci repetă un joc pe care l-a practicat cu succes în istorie. Cel mai recent a fost cazul crizei din Georgia.

Era în ziua de 8 august 2008 când Rusia a trimis forţe în sprijinul Osetiei de Sud, o altă zonă separatistă, reușind dezlipirea acesteia de Georgia. Pretextul intervenţiei este ușor de dedus: campanie de menţinere a păcii.

Încă din aprilie 2014, atunci când criza din Ucraina nu luase amploarea actuală, exemplul georgian era enunţat cu mare lejeritate de către Lavrov. „Dacă interesele noastre, interesele noastre legitime, interesele ruse sunt atacate în mod direct, aşa cum au făcut în (teritoriul separatist georgian) Osetia de Sud, nu văd altă cale decât de a răspunde…”, a declarat șeful diplomaţiei ruse.

În acest context este de înţeles de ce ambasadoarea americană a conchis că nu se poate avea încredere în Rusia decât dacă evită repetarea istoriei: „Rusia a exprimat preocupări similare privind situaţia civililor din Georgia în anul 2008, după care a atacat acest stat”, a spus Power.

Este greu de stabilit veridicitatea tuturor știrilor sosite din zona de conflict, însă dacă este să luăm în considerare declaraţiile oficialilor ucraineni, repetarea scenariului georgian este posibil să nu fie doar o ipoteză. Astfel, Valeri Ceali, consilier prezidenţial ucrainean, a precizat că „un convoi umanitar rus se îndreaptă spre frontiera ucraineană, fiind escortat de vehicule militare ruse. Rusia încearcă să pătrundă cu trupe de menţinere a păcii pe teritoriul ucrainean, pentru a provoca un conflict de amploare”, a precizat Ceali.

Același fapt a fost confirmat și de Alianţa Nord-Atlantică, menţionând faptul că Rusia are 20.000 de soldaţi masaţi la graniţa cu Ucraina și că ar putea interveni folosind ca pretext situaţia umanitară.

Pretextul – o formă de modelare a umanităţii

Așa cum era de așteptat, oficialii ruşi au dezminţit că ar fi adus trupe la frontiera cu Ucraina. Nu ar fi prima oară când Moscova infirmă anumite acuzaţii, cum nu este premieră istorică nici faptul că strategii ruși construiesc pretexte prin intermediul cărora să fie justificate acţiuni cu altă miză.

Așa a fost acţiunea din Crimeea. Nu a fost însă singura. Și nu doar rușii s-au specializat în astfel de diversiuni de ordin politic. Până și mitologia înregistrează acest gen de construcţii de culise. Războiul troian este doar unul dintre acestea.

Istoria reală este și mai bogată în exemple, pe care Rusia acum doar le pune din nou pe masa de șah. Cele două războaie mondiale au avut propriile pretexte. Războiul împotriva terorismului, la fel. Trist este că pretexte sosite uneori ca din senin au generat catastrofe dificil de anticipat și de controlat. Pacea, Dumnezeu, securitatea au fost adeseori invocate ca motive pentru însângerarea planetei.

Rusia și propria ei criză

Dincolo de subtilitatea sau, după caz, de brutalitatea pretextelor construite, începe să se contureze o altă criză umanitară, pe care Rusia pare în momentul de faţă să o ignore: criza din propria ţară. Decizia Kremlinului de a interzice complet importurile de produse agroalimentare din Europa şi SUA nu va rămâne fără efecte pentru omul simplu.

Ideea principală este că președintele Putin își lasă propriul popor fără mâncare‘”, susţine Marie Harf, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA. Așa se văd lucrurile de la Washington. Nu trebuie ignorat faptul că poate fi și o declaraţie strategică, însă există totuși aspecte în situaţia actuală a Rusiei care pot contura deznodământul anunţat de diplomatul american.

Astfel, peste 40% din mâncarea pe care o consumă ruşii este importată. O trecere atât de abruptă de la produse de import la producţie autohtonă sau identificarea unor noi furnizori este imposibilă, notează Los Angeles Times

Există chiar voci dizidente în Rusia care au început să exprime o anumită stare de nemulţumire faţă de deciziile luate de conducerea de la Moscova. „Ceea ce se întâmplă acum este ciudat. Sunt sancţiuni ale Rusiei împotriva Rusiei”, spune Aleksei Paperni, un proprietar de restaurant.

Ar fi o nouă demonstraţie a faptului că politica nu servește întotdeauna interesele cetăţeanului. Chiar dacă rușii continuă să rămână pe baricade sub impulsul naţionalismului, efectele nu vor putea fi ocolite. Nu ar fi pentru prima oară când ar alege în mod deliberat să se sacrifice în numele unor idealuri care vin din vremuri apuse. Poate că de data aceasta vom asista la o recuperare a memoriei trecutului și, oricât de subtile sunt pretextele, nu va mai exista disponibilitatea oferirii vieţii pe altarul unei politici obscure. Fie și pentru simplul fapt de a nu mai genera un nou haos în urma căruia regretele vor fi tardive.