Rușii la „plimbare” prin Ucraina cu tancurile. Spectacol pentru Europa

960

Acum câteva zile, mai mulţi parașutiști ruși au fost capturaţi în Ucraina. Au nimerit din greșeală acolo, a răspuns Moscova. În ultimul timp, se pare că „greșelile” se înmulţesc. Alţi 1.000 de soldaţi ai Kremlinului au trecut graniţa, și asta nu în circuit turistic. Așa cum ne-am obișnuit, oficialii Uniunii Europene își exprimă îngrijorarea. Și cam atât.

Dacă situaţia nu ar fi atât de tensionată, am putea fi înclinaţi să credem că asistăm la o piesă plină de umor. Rusia dezminte tot ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei. Și pentru a fi convingătoare, trimite ajutoare umanitare fără să i le fi cerut nimeni.

Mai mult de atât, soldaţii lui Putin nimeresc din greșeală pe un teritoriu străin. Evident, înarmaţi. Iar Moscova reacţionează ca și cum ar fi surprinsă de turnura evenimentelor. Și pentru ca piesa să aibă miză, nu puteau lipsi nici spectatorii. Oficialii Uniunii Europene privesc, se îngrijorează și, din când în când, mai fac câte un apel la pace.

Și totuși, un scenariu există. Dar nu are nimic din nota de umor pe care Rusia vrea să o transmită. Situaţia este chiar dramatică. Un timp, armata ucraineană a creat senzaţia că preia sistematic sub control toate localităţile rebele din estul Ucrainei.

Acum însă, Rusia a schimbat tactica și acţionează decisiv. Surse din serviciile de informaţii americane, citate de CNN, susţin că 1.000 de militari ruşi, cu armament greu, au pătruns în estul Ucrainei.

Ce se întâmplă la frontierele Ucrainei?

„Un număr tot mai mare de trupe ruseşti intervin în mod direct în luptele de pe teritoriul ucrainean”, a scris Geoffrey Pyatt, ambasadorul american la Kiev, într-un mesaj postat pe Twitter. O cifră concretă a fost oferită de un oficial al Alianţei Nord-Atlantice, care dorește să își păstreze anonimatul, scrie Reuters. „Am estimat că mult peste 1.000 de soldaţi din trupele rusești operează acum în interiorul Ucrainei”, a declarat oficialul.

Este un motiv suficient pentru ca preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, să își anuleze o vizită în Turcia, îngrijorat de „desfăşurarea de forţe armate ruse în estul ţării”.

De asemenea, Ucraina a solicitat Uniunii Europene un „ajutor militar de anvergură” în urma „invaziei rusești”, conform ambasadorului ucrainean la UE, Konstiantin Eliseiev.

Dispută terminologică

Dacă politicienii ucraineni sunt convinși că Rusia este implicată direct în susţinerea rebelilor, nu toţi specialiștii în politică externă cad de acord cu privire la situaţia de fapt din estul Ucrainei.

Unii contestă că ar fi vorba de o invazie. Însă Rusia nu are nicio ezitare în a recunoaște că termenul este corect. Ella Poliakova, membră a echipei de consilieri a preşedintelui rus, Vladimir Putin, a declarat că ea consideră acţiunile Rusiei o invazie a Ucrainei. „Atunci când mase de oameni, sub ordinul comandanţilor, pe tancuri, pe blindate şi folosind armament greu, intră pe teritoriul unei alte ţări, trec frontierele, atunci eu consider aceste acţiuni o invazie”, a declarat Ella Poliakova, consilier pentru drepturile omului al preşedintelui Vladimir Putin.

În schimb, oficialul NATO care a furnizat știrea despre prezenţa militarilor ruși pe teritoriul Ucrainei susţine că vede acţiunile Rusiei mai degrabă ca pe niște „incursiuni” decât ca pe o invazie.

Partea română, direct interesată de evoluţia situaţiei de la frontierele estice ale Ucrainei, apreciază că ceea ce se petrece acum în zonă constituie o operaţiune specifică Rusiei. Într-o conferinţă de presă, președintele Băsescu a afirmat că România nu consideră că în Ucraina s-a produs o invazie, ci o „infiltrare”.

În spatele acesteia există un obiectiv clar: realizarea unei „Transnistrii de dimensiuni mult mai mari în estul Ucrainei”. În opinia președintelui, chiar dacă nu este o invazie militară, aceasta nu înseamnă că nu există un risc major. Schimbarea forţelor în favoarea separatiștilor nu poate rămâne fără consecinţe, apreciază șeful statului.

Dubla surpriză a Ucrainei

În timp ce oficialii europeni fac analiză semantică, Ucraina este surprinsă de gestul oarecum neașteptat al Rusiei de aducere a soldaţilor în Ucraina într-o manieră nedisimulată. Reacţia lui Poroșenko sugerează nivelul uimirii din tabăra ucraineană.

Nu este însă singura surpriză căreia guvernanţii ucraineni trebuie să îi facă faţă. În timp ce Rusia își pune în aplicare propriul scenariu în est, în partea opusă nu se întâmplă nimic semnificativ. Aceleași discursuri anoste care l-au convins pe Putin că are „undă verde” pe frontul ucrainean: Uniunea Europeană s-a mulţumit să se declare „extrem de preocupată” de situaţia de facto din Ucraina.

„Suntem extrem de preocupaţi de ultimele evoluţii, în special de informaţiile din teren”, a declarat într-o conferinţă de presă Maja Kocijancic, purtătoarea de cuvânt a serviciului diplomatic al UE. Nimeni nu contestă că există o preocupare. Dar este și suficientă?

Ucraina strigă

Acest gen de atitudine a generat nemulţumire printre politicienii ucraineni. Este pentru prima oară când aceștia o exprimă public. Astfel, ministerul ucrainean al externelor se declară „şocat” de reacţia Bruxelles-ului. „Kievul apreciază sprijinul consistent al UE pentru Ucraina, însă este profund dezamăgit de poziţia Bruxelles-ului faţă de cele mai noi evoluţii. Mai exact, de lipsa acesteia. Am făcut câteva declaraţii publice, dar acelea trec prin toate filtrele diplomatice”, a declarat o sursă din cadrul ministerului pentru presa ucraineană.

„Nu înţelegem care este poziţia UE în actuala situaţie. Vorbim despre o agresiune clară a Rusiei asupra Ucrainei, prin intermediul armatei regulate, iar UE a fost informată. Faptul că UE a tăcut şi nu recunoaşte asta ne şochează. UE trebuie să se hotărască”, a adăugat sursa.

Ucraina și-ar dori o intervenţie militară. Este de înţeles. Însă o asemenea opţiune ar detensiona sau ar escalada situaţia și mai mult? Europa mizează mai departe pe cartea diplomaţiei. Ar putea fi cartea câștigătoare.

Problematic este că discursurile cu privire la apărarea valorilor europene nu au întotdeauna acoperire în realitate. Lipsa de fermitate și de unitate în decizii a conturat imaginea unei Europe care se zbate în incertitudini și propria ei neputinţă. Pe acest fond, este relativ simplu pentru Kremlin să acţioneze, profitând de breșele care apar în construcţia politică europeană.

Nu este exclus ca Putin să înţeleagă chiar mai mult decât vor politicienii occidentali să lase să se vadă. Până când aceștia vor ajunge să se pună de acord din punct de vedere semantic, este posibil ca Moscova să mute decisiv pe tabla de șah. Este de fapt un joc pe care Rusia îl joacă cu mare plăcere.