Teroriștii, oameni normali cu minţi periculoase?

507

Studiile spun că majoritatea teroriștilor provin din familii iubitoare. Cum se face, atunci, că mulţi ajung să ucidă cu sânge rece, fără „discriminare", chiar și copii?

În urma atentatului de la Boston, s-a aflat că Dzokhar Tsarnaev, în vârstă de 19 ani era un student bine integrat în societate, cu o prezenţă agreabilă și populară în cadrul școlii. Acest aspect nu corespunde cu imaginea clasică pe care majoritatea o au despre profilul unui terorist, susţine psihologul Anthony Lemieux, profesor la Georgia State University, într-un articol publicat pentru Psychology Today. Nu același lucru se poate spune despre fratele său mai mare, cel care a acţionat motivat de lupta pentru o „cauză". Comentând pe marginea acestui caz, psihologul american identifică mai multe straturi de motivare a terorismului, iar acestea nu pot fi reduse doar la cauzalităţi de ordin religios sau etnic. În opinia sa, cei care comit acţiuni teroriste nu sunt determinaţi întotdeauna de convingeri puternice sau fanatism. Atentatorii de la Boston au demonstrat cât de importantă este dinamica familială în radicalizarea comportamentelor, precizează Lemieux.

Marc Sageman, specialist în psihiatrie judiciară la universitatea din Pennsylvania, a studiat documente guvernamentale şi judiciare privind 400 de terorişti. Rezultatele sunt surprinzătoare: 90% provin din familii normale şi iubitoare; 63% au urmat cel puţin liceul comparativ cu 6% în lumea subdezvoltată. Atentatorii de la 11 septembrie proveneau din familii saudite şi egiptene înstărite şi urmau studii universitare. În cartea sa, Understanding Terror Networks, Sageman susţine: „Teroriştii sunt în general oameni complet normali… oameni obişnuiţi ca mine şi ca tine. În multe privinţe ei sunt printre cei mai străluciţi în societăţile din care provin."

Analizele specialiștilor atestă implicarea în acte de terorism împreună cu un grup de prieteni fără ca atentatorii să fie dominaţi de idei radicale. Terorismul nu rezultă dintr-o deficienţă a personalităţii, ci se datorează, în mare parte, unor influenţe sociale. Deşi majoritatea experţilor pornesc de la premisa că teroriştii au întâmpinat dificultăţi interpersonale – în special în relaţiile cu părinţii lor, în timpul copilăriei şi adolescenţei -, aceste experienţe negative nu indică în mod necesar o psihopatologie, susţine și expertul Cristian Delcea, în cartea Terorismul. Studii și cercetări. Contrar așteptărilor, organizaţiile teroriste evită recrutarea persoanelor cu boli mintale, în condiţiile în care ele au nevoie de membri care să coopereze și să fie loiale grupului, menţionează și Alex O'Connor, psiholog la Universitatea Maryland.

Un studiu prezentat în urma intervievării a 21 de extremişti radicali islamici aflaţi în închisorile israeliene şi palestiniene a evidenţiat că cei mai mulţi dintre ei sunt normali psihic, însă au fost crescuţi de mici într-un climat al urei. Coordonatorul studiului, Jerrold Post, fondatorul Centrului CIA pentru analiza personalităţii şi a comportamentului politic, a explicat perseverenţa teroriștilor prin faptul că teroriştii îşi subordonează identitatea personală unei identităţi colective. Aderarea la un grup terorist îi conferă un sentiment de apartenenţă la o comunitate, un simţământ de putere şi identitate. În plus, forţa de animaţie pe care o deţine lupta pentru o cauză ideală poate deveni determinantă. „Nu realiștii ameninţă pacea, ci idealiștii. Conflictele de interese sunt mai puţin de temut decât conflictele de idealuri", afirmă filosoful Michel Lacroix în cartea Să ai un ideal.