Mai au europenii ce să serbeze pe 9 mai, de Ziua Europei?

9

În fiecare an ziua Europei, sărbătorită pe 9 mai, este prilejul celebrării unităţii şi păcii pe teritoriul alcătuit de cele 27 de state membre. Anul acesta însă, motivele de bucurie sunt puţine, întrucât pe europeni îi unesc mai degrabă euroscepticismul şi dorinţa de a-şi găsi un loc de muncă.

Ziua marchează declaraţia istorică din 9 mai 1950, când ministrul francez de externe Robert Schuman propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania. Ulterior, în timpul summitului de la Milano din 1985, s-a decis ca 9 mai să devină ziua steagului Uniunii Europene, pentru ca, abia în 2008, Parlamentul European să decidă că aceasta este ziua Uniunii.

Teoretic, anul acesta toate ţările, în afară de Marea Britanie, au ales să sărbătorească într-un fel sau altul. De obicei, ţările membre organizează evenimente publice, care constau în mese rotunde, expoziţii de carte şi fotografii, proiecţii de filme artistice şi documentare, dar şi distribuirea de materiale promoţionale despre ţările europene. Însă dincolo de sărbătoare şi după ce acordurile Odei bucuriei (imnul oficial al Uniunii) s-au stins, situaţia este mai sumbră ca niciodată: şomaj record, tendinţe separatiste, pensii incerte, dar şi probleme noi, precum incapacitatea sistemelor de sănătate care nu pot avea grijă de numărul tot mai mare de pensionari europeni.

În primul rând, fotografia şomajului global arată că 12,6% dintre locuitorii globului vor şi şomeri anul acesta, în timp ce procentul tinerilor europeni fără un loc de muncă este mai mare decât media globală, atingând 17,9%. Apogeul a fost atins deja în Spania şi Grecia, unde unul din doi tineri nu are un loc de muncă, potrivit unui material realizat de Euronews.

În al doilea rând, dezirabila unitate europeană pare să devină doar un concept gol de sens. Deşi mai există încă ţări care îşi doresc integrarea, regiuni aparţinând membrilor mai vechi (precum Spania, Italia sau Marea Britanie) îşi doresc separarea de UE şi declararea independenţei teritoriale şi, implicit, economice.

În al treilea rând, o prognoză a companiei germane de asigurări Alliantz arată că, în 2060, Uniunea Europeană va număra 152 de milioane de persoane cu vârste de peste 65 de ani, dintre care peste 50 de milioane se vor afla într-o situaţie de dependenţă. În 2010, numărul celor care aveau peste 65 de ani era doar de 87,2 milioane, potrivit cifrelor institutului european de statistici Eurostat.

În plus, nu doar scepticismul ridică probleme serioase, ci şi ceea ce Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, numea săptămâna trecută „oboseala locuitorilor din Uniune". „Într-o vreme în care europenii se confruntă cu şomajul, nesiguranţa şi inegalitatea crescândă, a apărut un fel de „oboseală europeană", ce face pereche cu neînţelegerea conceptelor care definesc această structură", declara Barroso, citat de Reuters.

„Desigur că este frumos să sărbătoreşti ceva atunci când îţi doreşti, dar astăzi europenii nu au prea multe motive de bucurie. Sărbătorile vor fi, cel mai probabil, modeste. Dacă vedem unitatea europeană ca având valoarea ideologică şi filosofică, atunci această zi nu ar trebui omisă. Dar dacă sărbătorim de formă, de ce să mai serbăm? Din nefericire, cred că unitatea europeană este mai mult un formalism astăzi", a declarat Vladimir Bruter, expert la Institutul pentru Cercetări Umanitariste şi Politice, pentru Radio Voice of Russia