Noul proiect al unei Europe cu viteze inegale

159

„Rareori se întâmplă ca un raport european să fie atât de echilibrat, aproape pesimist, precum Cartea albă privind viitorul Europei”, concluzionează RFI, pe marginea noilor scenarii privind evoluţia Uniunii până în anul 2025. Ideea unei Europe în care unii par să fie „mai egali” decât alţii începe să prindă tot mai mult contur.

„Vă rugăm să rămâneţi în urmă! – Vine Europa celor două viteze”, titrează DW în urma declaraţiilor președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care a avansat cinci propuneri de evoluţie a Uniunii, care merg de la limitarea la piaţa unică europeană și până la opţiunea unei Europe federaliste. Propunerile vin să răspundă problemelor actuale, cum sunt mișcările populiste din multe ţări europene, care dau vina pe UE pentru toate relele care se întâmplă, fără ca guvernele naţionale să reușească combaterea acestui fenomen.

Astfel, un prim scenariu susţine ideea că Uniunea Europeană și cele 27 de state membre care au mai rămas după Brexit realizează împreună reformele, continuând pe același drum, cu accent pe rezolvarea problemelor de creștere economică, investiţii și locuri de muncă.

Într-un al doilea scenariu, Uniunea Europeană lasă la o parte obiective precum migraţia, apărarea sau securitatea și se concentrează doar pe funcţionarea pieţei unice. Există însă și varianta a treia, în care viitoarea Uniune Europeană ar urma să aibă un „nucleu” și apoi „cercuri” şi „orbite”, astfel încât cei care vor să lucreze pe mai multe direcţii de integrare, cum ar fi securitatea internă, impozitarea comună sau rezolvarea problemelor sociale, să o poată face fără a-i implica și pe cei care nu vor să se implice atât de mult. Această variantă corespunde cel mai bine ideei unui Europe cu mai multe viteze.

Există, de asemenea, și opţiunea a patra, a concentrării atenţiei asupra unui număr restrâns de domenii, cum ar fi, de exemplu, comerţul, migraţia, gestionarea frontierelor sau apărarea. În acest sens, Europa ar trebui să își aleagă priorităţile.

Ultimul scenariu poate fi considerat cel mai optimist. Se numește „Mult mai mult, împreună“, sugerând ideea că cooperarea între statele membre trebuie consolidată și aprofundată mai mult ca niciodată.

Aceste propuneri nu au venit chiar ca o mare surpriză. În discursul ţinut recent la Universitatea Catolică din Louvain, Juncker a lăsat de înţeles care sunt perspectivele. „Putem face multe lucruri împreună, dar nu e momentul să credem că am putea face toţi același lucru împreună.” Iar argumentele sale nu lipsesc. „Ungurii si polonezii vor exact același lucru ca germanii șii francezii? Am mari îndoieli”, a subliniat el, într-un interviu pentru un post de radio german. Înaintea sa, cu ocazia reuniunii de la Malta, Angela Merkel vorbise la rândul ei despre „o Uniune Europeană cu viteze diferite” care să răspundă faptului că „nu toţi doresc să participe de fiecare dată la toate etapele de integrare”. Și pentru François Hollande lucrurile se văd în chip asemănător: „Este posibil să vorbim de mai multe viteze? Da.”

Radicalismul acestui ultim scenariu a dat naștere unui sentiment pregnant de trădare a ţărilor aflate undeva pe la periferia UE. Juncker a spus că „ar fi mai bine ca cei care doresc să avanseze mai rapid să o facă fără să-i perturbe pe ceilalţi”, în loc să spună mai degrabă „fără ca ceilalţi să ne perturbe pe noi”, observă un jurnalist DW. În consecinţă, „Europa este în serviciul marilor ţări”. Aceste rânduri care apar în Le Monde sunt continuate de ideea că România, de exemplu, varsă mai mulţi bani la Uniunea Europeană decât primeşte. Un motiv este și faptul că românii nu sunt capabili să profite de fondurile care li se cuvin. Chiar și în ciuda acestei deficienţe, România respinge categoric scenariul unei Uniuni cu mai multe viteze, a declarat Leonard Orban, consilier prezidenţial pentru afaceri europene. „În opinia preşedintelui României, o configurare a UE sub forma cu mai multe viteze sau a cercurilor concentrice, nu este benefică pentru Uniune, nu este benefică pentru România şi, mai degrabă, subminează unitatea UE decât să conducă la acest fapt”, a spus Leonard Orban.

O reacţie fermă a venit și din partea statelor Vișegrad. La summitul acestora de la Varșovia, cele patru state, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia, s-au exprimat foarte concludent în direcţia unei Europe comune. Premierul Slovaciei, Robert Fico, este de părere că apropiatul summit de la Roma ar putea deveni „o adunătură de interese naţionale și individuale, în locul unei viziuni pentru Europa viitorului”.

Dincolo de incertitudinile care planează asupra viitorului Europei, mai mult ca sigur că summitul european prevăzut să se desfășoare la Roma la 25 martie, când se vor sărbători 60 de ani de la fondarea blocului comunitar, „nu va fi doar o aniversare, ci nașterea UE cu 27 de state” și atunci se va „întoarce o pagină” în istoria blocului comunitar, a spus Juncker, subliniind că acum trebuie găsite răspunsuri la vechea întrebare despre încotro se îndreaptă UE. Carta Albă „este începutul unui proces, nu sfârșitul, și sper că vom avea acum o dezbatere amplă și onestă”, a conchis președintele Comisiei Europene.