Uniunea Europeană: nici nu se uneşte, nici nu se destramă

641

Încrederea în Uniunea Europeană a scăzut la cote istorice în cele mai mari șase ţări ale sale, ridicând întrebări critice privind legitimitatea sa democratică. Președintele Comisiei Europene afirmă: „Într-un timp când atât de mulţi europeni se confruntă cu șomajul, nesiguranţa și inegalitatea în creștere, s-a instalat un soi de «oboseală europeană», cuplată cu o lipsă de înţelegere. Cine face ce, cine decide ce, cine controlează pe cine și ce? Și încotro ne îndreptăm?"

„Visul european" se află sub ameninţarea „reapariţiei populismului și naţionalismului" în întreaga Uniune Europeană, a avertizat marţi José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, la trei ani după cea mai severă criză a Uniunii.

Declaraţia sa a venit după ce un sondaj realizat în cele mai mari șase ţări ale Uniunii Europene a scos la iveală că euroscepticismul e în plin avânt în contextul măsurilor de austeritate. După criza financiară, cea monetară și cea a datoriilor, după restrângeri bugetare și tăieri de cheltuieli și după renunţarea la puterea suverană naţională în favoarea tehnocraţilor internaţionali (în vederea dezvoltării de politici comune), euroscepticismul a ajuns la cote alarmante.

Criza de încredere în Uniunea Europeană

Cifrele unui sondaj Eurobarometru de la finalul anului trecut, analizate de think-tank-ul European Council on Foreign Relations (ECFR), au scos la iveală un declin vertiginos al încrederii în Uniunea Europeană în ţări precum Spania, Germania și Italia, cunoscute pentru atitudinea lor tradiţională proeuropeană.

Cele șase ţări studiate – Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Spania și Polonia – reprezintă cele mai mari ţări ale Uniunii Europene, însumând peste două treimi din cetăţenii UE, adică peste 350 milioane de locuitori din cele 500n de milioane câte numără UE.

 

Cea mai dramatică scădere a încrederii în Uniune Europeană s-a înregistrat în Spania, unde colapsul pieţei bancare și al pieţei imobiliare, alături de șomajul galopant, s-au combinat pentru a produce „o tendinţă de neîncredere" în UE a 72% din populaţie, în comparaţie cu doar 23% în 2007, înainte de criza financiară.

În majoritatea ţărilor, raportarea la UE în ceea ce privește nivelul de încredere s-a inversat. În urmă cu cinci ani, 56% dintre germani manifestau „o tendinţă de încredere" în UE, în timp ce, în prezent, 59% au „o tendinţă de neîncredere". În Franţa, neîncrederea a crecut de la 41% la 56%. În Italia, unde nivelul de încredere al populaţiei a fost în mod tradiţional mai înalt decât în rândul clasei politice, neîncrederea aproape că s-a dublat în ultimii cinci ani, de la 28% la 53%. În Marea Britanie, unde Eurobarometrul descoperă euroscepticism în mod regulat, neîncrederea a crescut de la 49% la 69%.

Chiar și în Polonia, care s-a alăturat cu entuziasm UE cu mai puţin de un deceniu în urmă și care reprezintă singurul beneficiar al transferurilor de zeci de miliarde de euro dinspre Burxelles, încrederea a scăzut de la 68% la 48%, deși e de remarcat că este singura ţară analizată unde populaţia tinde mai degrabă spre încredere decât spre neîncredere în UE.

Barroso: Politica austerităţii şi-a atins limiteleLuni, Barroso a declarat că măsurile de austeritate implementate în prezent, în bună parte la presiunea Berlinului, și-au atins „limitele acceptării politice și sociale" și că sunt „nesustenabile" în forma lor curentă, scrie The Wall Street Journal.

În cadrul zonei euro, principalul răspuns la criză, pe lângă programele de asistenţă financiară, a constat în renunţarea sistematică la autoritatea fiscală și bugetară din partea guvernelor naţionale și a parlamentelor în favoarea Bruxellului. În plus, asistenţa financiară acordată anumitor ţări a presupus monitorizarea lor de către troika finanţatoare, alcătuită din tehnocraţi și economiști de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială.

Aceștia pot fi consideraţi pași înspre „federalizare", afirmă The Guardian, adăugând că procesul de integrare în zona euro ar putea lua o turnură dinspre unificare monetară înspre unificare politică. „Uniunea Europeană și-a asumat rolul de câine de pază al bugetelor, pieţelor muncii, pensiilor etc. Acesta e un pas fără precedent și riscant", a afirmat José Ignacio Torreblanca, director al filialei din Madrid al ECFR.

Federalizarea UE: unește sau destramă?

Barroso a argumentat în mod vehement, în cadrul a două discursuri susţinute săptămâna aceasta, că federalizarea este singurul răspuns adecvat la criza financiară și la cea de încredere din cadrul UE. Cancelarul german Angela Merkel a afirmat, de asemenea, că guvernele trebuie să renunţe mai mult la puterile lor în favoarea Bruxellului, alimentând în continuare temerea generalizată privind o nouă „hegemonie" germană în Europa și în zona euro.

„Încă n-am găsit răspunsul la întrebarea dacă suntem acum cu adevărat pregătiţi să ne unim într-o paradigmă economică comună, în cadrul zonei monedei unice", a afirmat Merkel. „Dacă vrem să avem o monedă comună, o Europă comună, trebuie să fim gata să renunţăm la obiceiurile noastre adânc înrădăcinate… Aceasta înseamnă că trebuie să fim pregătiţi să acceptăm că, în definitiv, Europa are ultimul cuvânt în anumite privinţe. Altfel nu putem continua să construim această Europă… Într-un fel, trebuie să ne depășim propriile umbre. Eu sunt pregătită pentru acest lucru", a adăugat ea, citată de Daily Mail.

Cu toate acestea, opinia sa privind nevoia de unitate prin crearea unui stat federal cu preţul renunţării la suveranitatea naţiunilor europene în materie de finanţe nu e primită cu entuziasm de alte naţiuni din cadrul UE. Prim-ministrul Poloniei, Donald Task, a avertizat chiar că recomandările cancelarului german ar putea genera o creștere a naţionalismului și a populismului în cadrul UE, manifestate printr-o izbucnire de violenţe care deja stă gata să erupă.

Uniunea Europeană nu-și poate permite să se destrame, întrucât sunt prea multe interese politice și economice în joc, însă nici nu găsește o soluţie prin care să se unească fără să declanșeze reacţii violente din partea guvernelor naţionale, care-și simt autonomia ameninţată. „Nu putem scăpa de dilema aceasta: cum să creăm un nou model de conducere, astfel încât suveranitatea naţională limitată în cadrul UE să nu fie dominată de ţările cele mai puternice, precum Germania, spre exemplu", a afirmat Task. „Aceasta va fi teamerea tuturor: în Varșovia, în Atena, în Stockholm. Va fi peste tot, fără excepţie", a adăugat el.

Aart de Geus, directorul think-tank-ului german Bertelsmann Stiftung, a avertizat, de asemenea, că decizia de cedare a tot mai multe aspecte-cheie din autoritatea naţională către Bruxelles va conduce la izbucnirea de violenţe. „Susţinerea publică a UE e în cădere din 2007. Așadar, e riscant să mergem în direcţia federalizării, întrucât poate cauza izbucnirea de violenţe și dezlănţuirea unui val de populism tot mai pronunţat", a conchis el.