Experţii neurologi definesc fericirea ca fiind impactul pozitiv pe care îl are o revărsare a hormonilor la nivelul creierului, în urma unui comportament ce trebuie răsplătit, pentru behaviorişti reprezintă mixul de emoţii trăite atunci când acţiunile noastre sunt pozitive, iar doctrinele religioase consideră că acest sentiment indică prezenţa divinităţii, arată How Stuff Works. Discuţiile despre fericire, însă, nu se opresc aici.

Cu toţii ne dorim să fim fericiţi. Pornind de la acest fapt, se nasc o multitudine de întrebări, precum: putem cuantifica fericirea sau există metode prin care fiecare dintre noi ar putea să îşi alimenteze acest sentiment?

Potrivit unui studiu realizat de Gallup, cei mai fericiţi oameni din lume sunt locuitorii din Panama. Prin intermediul sondajului au fost analizate date referitoare la cât de odihniţi sunt participanţii, cât de frecvent râd sau zâmbesc sau dacă în ziua anterioară aplicării chestionarului au învăţat ceva nou. În ceea ce priveşte România, doar 58% dintre respondenţi s-au declarat fericiţi, clasându-se astfel printre cele mai triste 23 de ţări ale lumii, arată sondajul. Locuitorii din Singapore se află la coada clasamentului celor mai fericite ţări.

Rezultatele altui studiu au arătat că, din 10 români, numai patru se declară fericiţi, notează Antena 3. Printre lucrurile care îi fac pe locuitorii României să resimtă acest sentiment se numără relaţiile bune cu cei dragi şi lipsa problemelor de sănătate. Cercetarea National Happines a întocmit, de asemenea, profilul celui mai nefericit român care are o vârstă cuprinsă între 45 şi 54 de ani, este văduv sau divorţat, are un venit redus şi locuieşte în zona de vest a ţării.

Ştiinţa fericirii

Psihologii s-au străduit să afle ce se găsește în spatele fericirii. Unii dintre ei au ajuns la concluzii care au fost azi încadrate sub termenul generic de psihologie a pozitivităţii – „o metodă ştiinţifică de studiere a valorilor şi virtuţilor indivizilor şi comunităţii de a prosera„, așa cum arată organizaţia Public Broadcasting Service. Cercetările se concentrează în jurul unor elemente care ţin de valorile umane, de emoţiile pozitive, de bucurie, de mobilitatea spirituală sau de optimism. Psihologii pozitiviști îşi propun să găsească modalităţi prin care să păstreze sănătatea mentală a oamenilor, prin cercetarea deficienţelor psihologice, în scopul de a descoperi metode prin care putem deveni mai fericiţi, dar şi cum putem face faţă mai uşor din punct de vedere psihic unor traume suferite.

Multiple discipline studiază acest aspect, printre care cercetările legate de emoţii, psihologia moralei, terapiile legate de comportamentul cognitiv sau filosofia. Încă din vremea lui Aristotel au fost vehiculate diverse teorii referitoare la fericire, arată Huffington Post. Unele dintre acestea se concentrează asupra sănătăţii psihologice, altele asupra nivelului la care se află societatea (ca de exemplu, starea justiţiei), iar altele cochetează cu hedonismul.

Însă ştiinţa fericirii s-a desprins din psihologie, iar cofondatorii acesteia sunt dr. Martin Seligman şi Dr. Mihaly Csikszentmihalyi, notează aceeaşi sursă.

Psihologul Martin Seligman a pornit de la teoria sa despre neputinţa învăţată a oamenilor, concentrată asupra a ceea ce se întâmplă atunci când un individ consideră că acţiunile sale nu contează. În urma cercetărilor, el s-a gândit la posibilitatea oamenilor de a învăţa să devină optimişti, la fel cum învaţă să fie neajutoraţi. Astfel a reieşit faptul că procesele cognitive au un impact mare în resimţirea fericirii.

Dan Gilbert aduce în discuţie, în cadrul conferinţelor TED Global din 2004, un amănunt important legat de aceast sentiment. Creierul are capacitatea de a ne face să fim totuşi fericiţi, chiar dacă unele lucruri nu iau cursul aşteptărilor sau planurilor noastre. Gilbert aduce în discuţie un studiu prin care s-a demonstrat că, după trecerea a trei luni de la un eveniment traumatizant major pentru individ, cu câteva excepţii însă, situaţia negativă nu mai are nici un impact asupra stării noastre pozitive. Explicaţia, spune el, este faptul că fericirea poate fi sintetizată. Astfel, există o fericire naturală, care apare în momentul în care obţinem lucrurile pe care ni le dorim, şi o fericire sintetică, rezultatul emoţional în situaţiile în care nu obţinem ceea ce ne dorim.

Pavând drumul spre fericire

O teorie elaborată de psihologul Martin Seligman s-a concentrat asupra unor elemente ce ar putea fi de folos în măsurarea fericirii, informează Huffington Post. Adunate sub acronimul PERMA, ele contribuie la starea de bine a fiecărui individ în parte. Elementele care compun această schemă sunt: emoţiile pozitive, angajamentul (engagement), relaţiile pozitive, scopul (meaning), realizarea (accomplishment).

In urma studiilor efectuate, s-a dovedit faptul că anumite categorii de oameni au tendinţa de a fi mai fericiţi, arată Public Broadcasting Service. Printre aceştia se numără cei care au o strânsă legătură cu familia şi prietenii, dar şi persoanele căsătorite, cu sau fără copii. În ceea ce priveşt ultima categorie, oamenii de ştiinţă nu au ajuns la o concluzie clară cu privire la aspectul care stabileşte dacă actul în sine de a se căsători îi face fericiţi pe indivizi sau dacă fericirea îi determină să facă acest pas.

Alte categorii de oameni fericiţi, susţine aceeaşi sursă, ar fi cei care participă în mod regulat la slujbele religioase, cei cu o situaţie financiară bună, dar şi cei care provin din familii în care părinţii nu sunt divorţaţi. De asemenea, bătrânii se pare că sunt mai fericiţi decât tinerii, care înregistrează un nivel crescut de furie, anxietate şi alte emoţii negative.

Alte studii au arătat faptul că o educaţie mai bună sau un IQ ridicat nu contribuie la starea de fericire a oamenilor, notează publicaţia Time. De asemenea, veniturile suplimentare ar putea să nu contribuie atât de mult la starea noastră de bine. Un studiu realizat de profesorul Edward Diener, de la Universitatea din Illinois, a demonstrat că fericirea noastră nu mai creşte semnificativ după ce nevoile de bază au fost satisfăcute.

Sonja Lyubomirsky, psiholog experimental la Universitatea California Riverside, susţine că o metodă prin care ne putem creşte sentimentul de fericire este notarea periodică a tuturor lucrurilor pentru care suntem recunoscători, arată un alt articol al publicaţiei Time. Activitatea trebuie realizată o dată pe săptămână, nu mai des. Conform cercetării efectuate de aceasta, participanţii la studiu care şi-au notat 5 lucruri pentru care sunt recunoscători o dată pe săptămână sunt mai fericiţi decât cei care au făcut acelaşi lucru de trei ori pe săptămână. Explicaţia din spatele acestui interval este faptul că lucrurile pe care le facem prea des îşi pierd din însemnătate, atenţionează dr. Lyubomirsky. Poţi exersa această metodă scriind chiar o scrisoare către persoana căreia ai vrea să îi mulţumeşti. Chiar dacă nu o vei trimite, starea de fericire se va instala.