Toate drumurile au dus la Roma. Înainte să ducă la haos

88

Ritmul în care consumăm resursele naturale și faptul că doar o elită a populaţiei se bucură de acest consum constituie premisele unui colaps mondial, susţine un studiu finanţat de Centrul Spaţial Goddard, de la NASA.

Ritmul în care consumăm resursele naturale și faptul că doar o elită a populaţiei se bucură de acest consum constituie premisele unui colaps mondial, susţine un studiu finanţat de Centrul Spaţial Goddard, de la NASA.

În ultimii 5.000 de ani, societatea umană a trecut prin numeroase colapsuri. Adesea, acestea au fost urmate de secole de declin economic, intelectual și demografic. Imperiul roman, poporul maya, maurii, Imperiul Mongol, Imperiul Gupta și chiar Mesopotamia, toate au trecut prin epoci de aur urmate de un declin dramatic. Același scenariu s-ar putea repeta și în zilele noastre, iar mersul istoriei și statistica par să fie de partea celor care susţin ipoteza.

În cadrul unui proiect interdiscipliniar intitulat „Human And Nature Dynamical model” (modelul HANDY), matematicianul Safa Motesharri a calculat riscul de dispariţie cu care se confruntă civilizaţia noastră și a simulat mai multe scenarii. Două caracteristici sociale par să constituie indicii pentru un potenţial colaps: consumul excesiv de resurse, care pune presiune pe capacitatea ecologică, și stratificarea economică în elite (bogate) și oameni de rând (extrema săracă).

Elita moare ultima

Teoria emisă de Motesharri este aceea că elita supraconsumistă și cu acces nestingherit la tehnologie va solicita tot mai mult din partea oamenilor de rând, aceia care produc de fapt bogăţia. Jugul sărăciei acestora din urmă va stârpi clasa defavorizată, ceea ce va atrage și declinul elitei, odată rămasă fără forţa producătoare, spun autorii. Acesta ar fi, potrivit studiului lor, un „colaps tip L”, provocat de foametea indusă de inegalitate, care generează o pierdere a oamenilor care produc.

Un al doilea scenariu este cel al colapsului natural. Lăcomia elitelor va continua exploatarea iraţională a resurselor, până la epuizarea lor.

În ambele scenarii, elitele cad ultimele, însă căderea lor este dată de existenţa lor parazitară, bazată pe munca și forţa productivă a clasei de jos.

Oamenii de știinţă spun că niciunul dintre aceste scenarii nu este ireversibil. Ba mai mult, sugerează ei, o politică și anumite schimbări structurale, ar putea constitui nu doar o cale de a evita colapsul, ci și una de a construi o civilizaţie mai stabilă.

În sprijinul colapsului

Studiul care a fost sponsorizat de NASA și va fi publicat în jurnalul Elsevier nu este nicidecum primul care să popularizeze scenariul unui colaps mondial provocat de gestionarea dezechilibrată a resurselor. Claire Russell scria, în 1999, într-un studiu cu titlul „Population Crises and Population Cycles”, despre cum avântul agricol al Mesopotamiei a dus la scăderea dramatică a populaţiei Sumerului, relata Historia.

În 2004, Marco Janssen și Marten Scheffer spuneau că societăţile își părăsesc cu greu traiectoria, dacă au investit deja mult într-o anumită direcţie (sunk cost) și sunt dispuse să își asume pierderile. Când această perseverenţă continuă, șansele la succes se diminuează considerabil.

La opt ani distanţă, în 2012, douăzeci și doi de experţi în biologie, ecologie, geologie și paleontologie de pe trei continente au anunţat că ecosistemului planetei noastre s-ar putea prăbuși într-o sută de ani. Studiul celor 22 a fost publicat în reputata revistă Nature. Comparând impactul biologic al episoadelor de schimbare globală a mediului de-a lungul istoriei și luând în calcul creşterea populaţiei mondiale la 9,3 miliarde până în anul 2050 şi încălzirea climei cu peste 2 grade (obiective fixate în urma summitului de la Copenhaga din anul 2010), cercetătorii au declarat că ecosisistemul va ajunge la un „punct fără întoarcere”. Aceasta se va întâmpla atunci când 50-90% dintre ecosisteme vor deveni alterate. Autorii studiului mai spun că, dacă tendinţa de exploatare a terenurilor și ecosistemelor afiliate se va menţine în ritmul actual, alterarea a 50% dintre ecosisteme ar putea deveni o realitate în doar 11 ani (în 2025).

Într-o prezentare TED susţinută în anul 2003, cercetătorul Jared Diamond anticipa posibilitatea ieșirii de pe drumul spre haos. „Problemele majore cu care se confruntă lumea astăzi nu sunt, sub nicio formă, în afara controlului nostru”, spunea Diamond. „Cea mai mare ameninţare la adresa noastră nu este un asteroid gata să se ciocnească de Pământ, ceva ce nu avem cum să evităm. Toate ameninţările noastre majore sunt probleme pe care ni le-am creat, în întregime, noi înșine. Și, din moment ce noi le-am creat, noi suntem și cei care le pot rezolva.”

O primă problemă care poate fi rezolvată este conștientizarea faptului că progresul uman este un mit, spunea Chris Hedges, directorul Institutului Parkland într-o prezentare publică. „Forţele care ne-au permis să dominăm natura, de la mașini la industria bazată pe combustibili fosili, sunt aceleași forţe care, lăsate nesupravegheate, ne vor provoca dispariţia.”