Ori de câte ori acele mâini bătucite trec prin faţa ochilor mei, mi se împăienjenește privirea de lacrimi.” Sunt cuvintele medicului Rosana Alves atunci când își amintește călătoria ei lungă și dificilă dinspre São Paulo, Brazilia, orașul ei natal, spre domiciliul ei actual din Orlando, Florida, SUA, unde a fondat și conduce din poziţia de director academic Institutul Neurogenesis. „Bătăturile acelea”, spune Rosana, „ne reaminteau permanent mie și fraţilor mei de iubirea tatălui nostru și de munca lui grea ca angajat în construcţii.”

Părinţii Rosanei s-au născut în mijlocul dificultăţilor financiare, însă inimile lor erau mari și pline de iubire și grijă. Încă de timpuriu în viaţa de căsnicie au hotărât un lucru: că vor face tot ce le stă în putinţă pentru a le oferi copiilor lor cea mai bună educaţie. „Ne-au împărtășit un sfat constant și continuu: că putem fi orice dorim să fim, dacă avem credinţă în Dumnezeu și dacă ne dăm toată silinţa să atingem acel ţel”, își amintește Rosana. „Sincer să vă spun, nu m-am considerat niciodată foarte inteligentă. Poate doar foarte hotărâtă. Dorinţa de a-i face pe părinţi să se mândrească cu mine m-a motivat mereu să învăţ bine la școală. Nu îi puteam dezamăgi pe cei care mă iubeau atât de mult. Cu iubirea aceea gravată în mâinile acelea bătătorite.”

Când a ajuns la vârsta potrivită, Rosana nu a avut nicio problemă să intre la facultate. La examenul de admitere la Psihologie a fost a patra pe listă și s-a înmatriculat la Universitatea de stat din São Paulo, Brazilia, care la acel moment era cea mai bună instituţie de învăţământ superior specializată în studierea psihologiei, din toată America Latină. După absolvire a mers mai departe, obţinând o diplomă de master și una de doctor, apoi s-a înscris la două programe postdoctorale specializate în neuroștiinţe, câștigând un premiu naţional pentru cea mai bună cercetare în neurochimie în anul 2004. În 2013, pe când era cercetător debutant, a fost invitată să lucreze la Universitatea din Toledo, Ohio, SUA, cu sprijinul Institutului Naţional de Sănătate, ceea ce s-a materializat în al treilea stagiu postdoctoral.

În 2016, drumul Rosanei dinspre Brazilia a virat strâns spre cercetare, atunci când a devenit rezident permanent în SUA, o piatră de hotar care i-a permis să avanseze în cercetare și studiu ca neurolog. La scurt timp după aceea, a fondat Institutul Neurogenesis (NGI Center), devenind directorul lui academic. Institutul le oferă cursuri de neuroștiinţe, precum și oportunităţi de instruire și cercetare pentru oameni de știinţă din diferite domenii. Institutul este singurul de gen din Statele Unite care are un acord de colaborare cu Universitatea din São Paulo.

Părinţii Rosanei au îmbrăţișat credinţa adventistă în anul în care au avut-o pe ea. Tânărul cămin adventist a devenit curând o fortăreaţă de iubire și credinţă în care Rosana și cei patru fraţi mai mici au crescut iubind revenirea lui Isus. În biserica ei locală, este activă în slujirea copiilor, a femeilor și a familiilor și este un militant fervent pentru credinţa și valorile adventiste. Este căsătorită cu Andre Luiz Torres Mota, care este consultant financiar și au împreună o fetiţă de trei ani.

Dr. Rosana, cum se face că vă referiţi la credinţa în Dumnezeu ca fiind centrală în viaţa dumneavoastră spirituală și profesională?

Pe scurt, Isus este „acasă” al meu. Încă din copilăria timpurie am gustat bunătatea Domnului prin părinţii mei, care și-au luat în serios credinţa în revenirea lui Iisus. Ei și-au propus să facă din acea credinţă fundamentul pentru creșterea și dezvoltarea spirituală a mea și a fraţilor mei. Încă de mici am învăţat acasă că Dumnezeu este Conducătorul Suprem al vieţilor noastre, Cel care cunoaște sfârșitul de la început și, mai presus de toate, Cel care poate împlini toate lucrurile în dreptul nostru. Părinţii noștri ne-au arătat că credinţa în Dumnezeu este fundamentală pentru o viaţă roditoare și împlinită. Cum a spus Iisus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Sa și toate aceste lucruri vă vor fi date pe deasupra” (Matei 6:33). Noi am fost învăţaţi acest adevăr fundamental și am simţit că nu ne-a trădat niciodată. Astăzi, eu, cele trei surori ale mele și fratele meu, soţii și copiii noștri suntem toţi credincioși și activi în Biserica Adventistă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că religia a fost o realitate a copilăriei mele. Mai târziu, ca adult și profesionist, am putut trăi realitatea experienţei religioase în viaţa și în munca mea de zi cu zi.

Ce anume v-a condus spre domeniul neuroștiinţelor?

Încă din copilăria timpurie eram fascinată de corpul uman și de modul în care componentele lui funcţionează împreună. Cu cât studiam mai mult fiziologia, cu atât eram mai impresionată de minunile puterii creatoare a lui Dumnezeu. La fel ca psalmistul, mă minunam privind la ce a făcut Dumnezeu: „Te laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale!” (Psalmii 139:14). Minunile creaţiei, prin care Dumnezeu ne-a alcătuit corpurile, m-au atras și pe parcursul școlii. Am continuat apoi să citesc și să caut răspunsuri privind frumoasele și complicatele funcţii ale organismului uman pe tot parcursul facultăţii. În 1998, pe când eram încă la facultate, am primit șansa să plonjez în profunzimile neuroștiinţelor. Am fost invitată să lucrez în cadrul unui proiect de cartare a reţelei cerebrale implicate în anxietate (o iniţiativă de cercetare condusă de renumitul neurolog dr. Frederic Graeff). De atunci m-am afundat în cercetarea neurologică mai bine de 20 de ani și îmi păstrez neschimbată pasiunea.

Creierul este un organ fascinant. Cântărește aproximativ 2% din greutatea corpului, dar consumă 20% din oxigenul din sânge și 25% din glucoză. Deși are mai puţin de 2 kilograme, creierul este format din peste 80 de miliarde de celule nervoase și joacă un rol esenţial în starea de bine a organismului nostru. Ani de zile, oamenii de știinţă au investigat capacităţile creierului și sunt încă departe de a-i fi dezvăluit toate misterele. Un exemplu a ceea ce poate creierul să facă este capacitatea de a citi următoarele:

PRVIOTT UUNI SANDOJ EAROLABT DE O UVENIRSITATE BTANRIICA, IERENDIFNT DE ODINREA ÎN CRAE SNUT SRICSE LIELTERE, CEL MAI IOMPRNTAT LRUCU E CA PMARI ȘI UTILMA SĂ FIE LA LUOCL LOR. RTESUL POT FI ÎRNT-O DREZODINE TLOTAĂ ȘI TOT LE VEI PTEUA CTII FRĂĂ PBLROEME.

Deși aceste cuvinte nu sunt ortografiate și aranjate așa cum ar trebui să fie, creierul poate compensa aceste lipsuri. Literele corecte și ordinea lor corectă sunt importante pentru a citi și a desluși sensul. Însă atunci când corectitudinea și ordinea lipsesc, creierul se folosește de capacitatea lui cognitivă de a putea realiza citirea. Poate citi cuvinte amestecate și chiar și așa să ajungă la sens.

Capacitatea creierului merge chiar mai departe. De exemplu, creierul unei femei manifestă noi abilităţi după ce aceasta dă naștere unui copil. Este adevărat. Schimbările hormonale care au loc după naștere sunt responsabile pentru modificări anatomice observate în regiunile responsabile de gândirea raţională, motivaţie și emoţie. Principalele modificări se produc în hipocamp (responsabil cu învăţarea și memoria), hipotalamus (asociat cu motivaţia maternă și sentimentele), substanţa neagră și amigdala (responsabile cu sistemul de recompensare și cu procesarea emoţiilor), lobul parietal (integrarea percepţiilor) și în cortexul prefrontal (capacitatea de a raţiona, a planifica, a lua decizii). Aceste schimbări le conferă femeilor o capacitate sporită de a-și îngriji nou-născuţii. Este uimitor, iar minunile de felul acesta m-au motivat să mă adâncesc și mai mult în studiul neuroștiinţelor.

Care sunt câteva dintre proiectele dumneavoastră recente în domeniu?

Unul privește studierea longevităţii și a calităţii vieţii. În Brazilia, așa cum am menţionat deja, am fost implicată în proiecte de cartare cerebrală. Hărţile moleculare dezvăluie căile prin care procesele de îmbătrânire se pot accelera sau încetini, iar lucrul acesta ne ajută să înţelegem chestiuni care ţin de declanșarea bolilor neurodegenerative. Cercetarea mea s-a axat nu doar pe cartarea moleculară, ci și pe aspectele mai practice, iar acestea au fost principala mea preocupare. Cercetarea a dus la apariţia unei cărţi ușor de citit: The Neuroscience of Happiness (Neuroștiinţa fericirii). În această carte propun modificări ale stilului de viaţă și prezint instrumente care ne pot ajuta să facem aceste modificări (bazându-ne pe tratamente naturale).

Munca dumneavoastră vizează cele mai de sus straturi ale cercetării știinţifice. Aveţi și ocazii de a vă împărtăși credinţa/convingerile cu colegii din domeniu?

Mă străduiesc să nu fiu doar un om de știinţă interesat de funcţionalităţile creierului uman și de implicaţiile acestora pentru traiul zilnic, ci și o persoană căreia îi pasă de colegii de serviciu. A fi cercetător nu înseamnă că trăiești doar pe acest palier al cercetării. Viaţa trebuie trăită în contextul relaţiilor, iar relaţiile includ mulţi factori: prietenie, împărtășirea sentimentelor, dispoziţia de a-l asculta pe celălalt când îţi transmite reușitele și provocările lui, manifestarea prin acţiuni care sunt o mărturie pentru credinţa ta și multe altele. În aceste zone relaţionale, un cercetător care este creștin trebuie să găsească modalităţi prin care să ajungă la celălalt și să îi atingă sufletul. Nu e vorba doar de a-ţi comunica credinţa, ci și de a-l cunoaște și a-ţi păsa de cel de lângă tine.

Ca adventistă, sunt două aspecte în care îmi pot împărtăși credinţa: angajamentul spiritual și responsabilitatea socială. În primul caz, găsesc deseori oportunităţi de a-mi prezenta credinţa în revenirea lui Iisus și în păzirea Sabatului. Ambele sunt definitorii pentru modul în care trăiesc. Faptul că îmi asum o responsabilitate socială mă ajută să le transmit altora că munca mea este o apreciere la adresa minunatei munci de creaţie a lui Dumnezeu.

Minunile puterii creatoare a lui Dumnezeu pe care le văd zilnic în munca mea, în cele mai diverse moduri, mă ajută să văd în toţi oamenii cu care intru în contact o reflexie a iubirii și puterii lui Dumnezeu. Iubirea faţă de Dumnezeu și faţă de semeni trebuie să devină parte din viaţa noastră profesională indiferent în ce domeniu activăm. Atitudinea aceasta l-a convins pe un prieten ateu să caute să studieze ce spune Biblia despre existenţa într-o lume atât de complexă precum a noastră. Am eu un motto: „Învaţă tot ce poţi; vorbește tot ce trebuie; trăiește în toate.” Viaţa noastră este cea mai bună cale prin care ne putem împărtăși convingerile, credinţa.

Ce vă dezamăgește, vă frustrează și ce vă aduce cea mai mare satisfacţie la lucru?

Probabil cea mai mare frustrare este simţământul singurătăţii profesionale. Nu cunosc mulţi neurologi adventiști și faptul că nu am oportunitatea de a mă întâlni cu profesioniști din domeniul meu cu care să împărtășesc aceeași credinţă și cu care să discut despre provocările și șansele profesionale poate fi destul de frustrant. Mi-ar plăcea să aflu cum se descurcă alţi adventiști din profesia mea cu frustrările, cu provocările pe care le întâlnesc în cale și cum își păstrează și își apără public credinţa. Mi-ar plăcea să existe o asociaţie a neurologilor adventiști!

Dar nu e totul pierdut. Am o profundă satisfacţie atunci când descopăr moduri în care știinţa ne confirmă vechea doctrină privind existenţa unei legături între credinţă și sănătate. Mă smerește și mă onorează să pot lua parte la această aventură a descoperirii modului în care neurologia este legată de sănătate.

În două cuvinte, care este cea mai valoroasă descoperire pe care aţi făcut-o în munca dumneavoastră de cercetare?

Unul dintre citatele mele favorite privind o viaţă sănătoasă se găsește în volumul clasic al lui Ellen White Divina vindecare: „Aerul curat, lumina soarelui, temperanţa, odihna, exerciţiul fizic, alimentaţia adecvată, folosirea apei, încrederea în puterea divină – acestea sunt adevăratele remedii. Fiecare persoană ar trebui să cunoască puterile vindecătoare ale naturii și ar trebui să știe cum să le aplice.”[1] Atunci când cercetarea mea în neuroștiinţe confirmă faptul că alegerile noastre privind alimentaţia, somnul și sportul au un impact puternic asupra calităţii vieţii, că influenţează apariţia bolilor neurodegenerative și longevitatea, Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că ne-a oferit asemenea mesaje privind sănătatea. Ce avem de făcut este doar să alegem conștient și inteligent ce este mai bine pentru sănătatea noastră. Adventismul este mai mult decât o teologie, este un apel practic la o viaţă autentică.

Cum echilibraţi viaţa personală, de familie, cu viaţa profesională?

Soţul meu este consultant financiar, iar jobul îl ţine destul de ocupat. Munca mea presupune cercetare, redactare și comunicare cu alţi profesioniști din domeniu. Și avem o fetiţă de trei ani, Angelina, care este foarte activă și își cere drepturile la atenţie neîmpărţită. Sunt destul de multe aspectele cu care avem de jonglat, însă eu și soţul meu am învăţat să ne menţinem profesiile pe o rută planificată, fără să neglijăm prioritatea principală: fiica noastră. Profesiile noastre sunt importante, însă darul de a fi părinte este o vocaţie divină și o responsabilitate dată de Dumnezeu. După nașterea fiicei noastre, am încetinit puţin ritmul la lucru, iar soţul meu a făcut și el niște ajustări. Când călătoresc în interes de serviciu, de cele mai multe ori soţul și fetiţa mă însoţesc. E distractiv. Suntem foarte atenţi să ne protejăm timpul nostru de familie. Familia e un dar de la Dumnezeu și trebuie să facem tot ce putem ca să o ocrotim. Familia mea e cea mai bună parte a mea.

Ce sfat le-aţi putea oferi tinerilor care doresc să urmeze o facultate și o carieră în domeniul neuroștiinţelor?

Neurologia implică studierea dezvoltării și funcţionării sistemului nervos, care include creierul, măduva spinării și celulele nervoase din întregul corp. Cei care doresc să studieze în domeniu vor întâmpina multe oportunităţi și provocări. Pot alege să se specializeze într-un segment al studiului sistemului nervos, cum este studiul neurotransmiţătorilor, sau pot să își concentreze cercetarea pe anumite comportamente specifice, precum tulburările psihiatrice, sau se pot axa pe creier și impactul lui asupra funcţiilor cognitive.

Cursurile de nivel masteral și/sau doctoral în domeniul neuroștiinţelor pot oferi numeroase oportunităţi de lucru în profesiile medicale sau în educaţie, printre alte domenii. După absolvire, colaborarea cu un grup de cercetare în neuroștiinţe poate fi o reală investiţie.

Un cuvânt de încheiere?

Dumnezeu ne-a înzestrat cu înţelepciune și cunoaștere. Această înzestrare și tot ceea ce învăţăm datorită ei au un scop: acela de a da slavă numelui Său și de a fi o binecuvântare pentru toţi cei în mijlocul cărora trăim. Suntem chemaţi să ne punem în slujba celorlalţi și să fim o binecuvântare pentru ceilalţi. Misiunea mea este aceea de a îmbunătăţi vieţile celorlalţi și, în acest moment, am satisfacţia că ating acest obiectiv. Cea mai mare dorinţă a mea privindu-i pe tineri este ca și ei să își descopere misiunea centrală a vieţii lor și să rămână concentraţi pe ea, rămânând în comuniune cu Creatorul. El le va împlini toate dorinţele vieţii.

Footnotes
[1]„Ellen G. White, The Ministry of Healing (Mountain View, Calif.: Pacific Press, 1905), 127.”

„Ellen G. White, The Ministry of Healing (Mountain View, Calif.: Pacific Press, 1905), 127.”