Un important lider protestant se convertește la catolicism. Ce urmează?

1439

Cu mulţi ani în urmă era imposibil de imaginat ca un protestant să fie atras de Vatican. Cu atât mai puţin dacă acesta este unul dintre cei mai influenţi pastori evanghelici. Iată că imposibilul a devenit posibil, într-o ţară dominant protestantă. „Am nevoie de papa. Am nevoie de Biserica Catolică pentru mântuirea mea”, a spus unul dintre cei mai cunoscuţi teologi suedezi, ridicând mari semne de întrebare cu privire la implicaţiile acestui precedent.

Liderul unei megabiserici charismatice suedeze din Uppsala, Ulf Ekman, și-a uimit enoriașii în momentul în care a explicat decizia sa de convertire la romano-catolicism. Ekman este fondatorul celei mai mari biserici din Uppsala, Cuvântul Vieţii, cu peste 3.000 de membri și cu puternice accente charismatice. Ekman a fondat, de asemenea, cea mai dezvoltată școală biblică din Scandinavia, a lansat un program TV și o reţea mass-media care pot fi accesată pe toate continentele, a publicat cărţi traduse în 60 de limbi.

Contribuţia sa la dezvoltarea teologică suedeză este incontestabilă. Deși supăraţi pe gestul său, chiar liderii Bisericii Evanghelice căreia îi aparţinea îi recunosc importanţa: „Ulf Ekman este, fără îndoială, cel mai dinamic și influent lider creștin pe care l-am avut în Suedia în ultima jumătate de secol”, a spus Stefan Gustavsson, secretar general al Alianţei Evanghelice suedeze, citat de Christian Post.

Deși decizia convertirii a fost luată din luna martie, pastorul și-a motivat abia recent alegerea în faţa foștilor enoriași, menţionând că „aceștia au devenit foarte tăcuţi. Și atunci când o biserică charismatică devine tăcută atunci ştii că oamenii se gândesc. Când am terminat de expus motivele mele, au început aplauze spontan”, a spus Ekman într-un interviu acordat cotidianului catolic Herald.

Liderul bisericii suedeze a explicat că el și soţia sa s-au rugat mult și au luat cu greu această decizie, dar au fost influenţaţi de „milioanele de catolici charismatici”, pe care i-au văzut cum își trăiesc credinţa. 

În spatele gestului surprinzător

În interviul recent, Ekman a reflectat asupra procesului prin care a trecut împreună cu soţia lui. Ekman nu oferă prea multe explicaţii teologice asupra raţiunilor convertirii sale, dar recunoaște că a fost vorba de un proces. Nemulţumirile au avut un cuvânt greu de spus. El declară că Biserica Luterană din Suedia nu evanghelizează, nu condamnă avortul, hirotonește femei, și nu are nimic împotriva liderilor religioși gay (până și episcopul luteran de Stockholm este o lesbiană militantă şi o activistă declarată).

Nemulţumirile nu sunt principalul factor care l-au împins spre Vatican. Vorbind deschis despre motivaţia gestului, Ekman a declarat că protestanţii nu au nicio bază pentru criticile pe care le-au îndreptat împotriva Bisericii Catolice, fiind convins că Iisus Christos este cel care i-a condus pașii spre decizia luată. Acest aspect l-a determinat să reflecteze asupra solicitării exprese pe care Christos le-a adresat-o ucenicilor săi de a rămâne uniţi. „Nu este posibil să cauţi unitatea, fără a lua în considerare și fără a te deschide înspre marile biserici istorice”, și-a expus Ekman noua gândire teologică. În opinia lui, unitatea nu se rezumă doar la declaraţii de dragoste creștină. Ea trebuie să ia formă instituţională. Pentru un charismatic iubirea constituie un element fundamental al identităţii creștine. Nu întâmplător Ekman insistă asupra ei. Surprinzător este faptul că o caută în mediul catolic. Într-un lung interviu acordat Charisma News el recunoaște că a fost un critic acid al catolicismului, însă dorinţa de unitate l-a determinat să își revizuiască nu doar atitudinea, ci și teologia.

Și a avut și argumente care i-au determinat decizia. În toamna anului trecut, Ulf a scris un articol într-o revistă teologică suedeză în care, printre altele, a ridicat problema necesităţii unei autorităţi care să poate rezolva disputele în caz de interpretări diferite ale Bibliei. Ulf susţine că nevoia unei astfel de autorităţi este urgentă. Întrebat dacă îl percepe pe papă drept cea mai profundă expresie a autorităţii, răspunsul suedezului a fost fără niciun echivoc: „Da, el este cu siguranţă. Da, eu cred în necesitatea unei instanţe finale.”

Care ar putea fi implicaţiile?

E dificil de anticipat, fără hazardare, care ar putea fi efectele gestului lui Ekman. Va rămâne un caz singular sau ar putea să fie urmat și de alţii? În mod repetat, Ekman a reafirmat caracterul privat al convertirii sale, fără nicio implicare pentru comunitatea al cărui membru era. Mulţi însă privesc acum la Ekman ca o posibilă „punte”, pentru că „va fi în măsură să faciliteze înţelegerea dintre catolici şi protestanţii penticostali.”

Nu este imposibil ca gestul său să să fie urmat și de alţii, mai ales că, în ultimii ani, orizontul protestantismului pare să se fi limitat destul de mult. În plus, charismaticii sunt bine cunoscuţi pentru accentul pe care îl pun pe ideea de unitate și dragoste creștină, mai degrabă decât pe corectitudinea teologică. Odată cu apariţia reformei religioase, creștinismul s-a fragmentat excesiv, generând întrebări asupra potenţialului său constructiv. Pentru mulţi creștini aceasta ar putea fi considerată o mare problemă.

Mai mult, mișcările charismatice par să nu mai răspundă adecvat nevoii de confort emoţional a credincioșilor. Convertirea lui Ekman demonstrează că certitudinile de ordin teologic sunt vitale, deși ignorate până acum. De aici necesitatea unei autorităţi ferme care să decidă în materie de adevăr absolut. În consecinţă, motivul schimbărilor radicale prin care a trecut pastorul suedez nu mai poate fi surprinzător: „Am venit pentru că am nevoie de ceea ce Iisus a așezat în Biserica Catolică. Am nevoie de taine, am nevoie de autoritatea bisericii. Am nevoie de papa. Am nevoie de tradiţia pe care o păstrează. Am nevoie de biserică pentru mântuirea mea.”

Pe de altă parte, cu greu ar putea fi crezut că gestul lui Ekman ar putea genera un efect de domino. Și aceasta fiindcă majoritatea protestanţilor sunt total dezinteresaţi de subiect. Suedezii sunt predominant nereligioși — doar 2% dintre cetăţeni participând în mod regulat la un serviciu religios. Oficial, peste 67,5% dintre cetăţeni sunt înregistraţi ca membri ai Bisericii Suedeze Lutherane, comparativ cu 95%, în 1970. Dar și dintre aceștia, doar 18% au declarat că ei consideră că există Dumnezeu. Acceptând faptul că există o breșă în protestantism, ea a fost deja făcută de către secularism, nu de catolicism. Dezinteresul faţă de spiritualitatea instituţionalizată este mai mult decât evident. Catolicismul nu constituie un punct de interes pentru cei mai mulţi dintre protestanţii occidentali. Nu neapărat din motive doctrinare. Însă viitorul este imprevizibil. Istoria ne-a demonstrat că orice este posibil. Ekman este posibil să fi deschis doar ușa.