Se întâmpla pe data de 10 mai 1973. Prima întâlnire dintre conducătorul Bisericii Romano-Catolice, pe atunci papa Paul al VI-lea, și omologul său, papa Shenouda al III-lea, conducătorul Bisericii Ortodoxe Copte, întâlnire ce avea să pună capăt unei perioade de 15 secole de înstrăinare.

Cu această ocazie, cei doi lideri aveau să semneze o declaraţie comună cu privire la natura întrupării Mântuitorului Hristos, deschizând în felul acesta dialogul ecumenic dintre cele două entităţi religioase.

„În umilinţă”, aveau să declare, „recunoaștem că Bisericile noastre nu sunt capabile să ofere o mărturie perfectă cu privire la viaţa nouă în Hristos, din cauza disensiunilor existente, ce au în spate o istorie dificilă. De fapt, încă din anul 451 d.Hr, diferenţele teologice, întreţinute și accentuate de factori din afara ariei teologiei, s-au înmulţit. Aceste diferenţe nu pot fi ignorate. Cu toate acestea, în ciuda acestor diferenţe, ne redescoperim pe noi înșine ca Biserici cu o moștenire comună, năzuind să dobândim plinătatea și perfecţiunea darului lui Hristos, cu determinare și încredere în El. Ca un ajutor pentru a îndeplini această sarcină, înfiinţăm o comisie comună care să reprezinte Bisericile noastre, a cărei funcţie va fi să îndrume studiul comun în domeniile tradiţiei, patristicii, liturghiei, istoriei și problemelor practice, astfel încât, prin cooperare, să căutăm să rezolvăm, într-un spirit de respect reciproc, diferenţele existente între Bisericile noastre, pentru a fi capabili să proclamăm împreună Evanghelia în felul corespunzător mesajului autentic al Domnului nostru și nevoilor și așteptărilor lumii de astăzi.”

În ciuda acestei declaraţii comune, Anba Kyrillos William Samaan, episcopul Bisericii Catolice Copte din Assiut, Egipt, spunea într-un interviu acordat lui Oliver Maksan, de la ACN International, că [papa Shenouda al III-lea] „s-a temut că mișcarea ecumenică va aduce confuzie în inima credincioșilor și că aceștia nu vor mai considera ca fiind preţioasă afilierea lor confesională”. De asemenea, papa Shenouda al III-lea (d. 2012) era de părere că doctrina catolică trebuie mai întâi să ajungă în acord cu cea coptă înaintea recunoașterii botezului catolic, citând adesea pasajul apostolului Pavel din Epistola către Efeseni: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”[1] Aceasta este perspectiva pe care conducătorul Bisericii Ortodoxe Copte a avut-o timp de 41 de ani cât a fost liderul acestei biserici, sprijinit și de membrii Sfântului Sinod Ortodox Copt. Acest fapt este semnificativ deoarece arată că un punct de doctrină atât de important cum este sacramentul botezului nu poate fi schimbat peste noapte și, de asemenea, faptul că viziunea papei Tawadros este una nouă, care ameninţă o tradiţie cu vechime.

Cea mai mare problemă administrativă întâlnită adesea în relaţiile dintre cele două Biserici este situaţia în care un credincios catolic dorește să încheie un legământ de căsătorie cu un membru al Bisericii Ortodoxe Copte, acesta fiind obligat să se reboteze. Pentru a evita acest lucru, actualul papă copt, Tawadros, dorește rezolvarea situaţiei pe cale ecumenică, prin recunoașterea de către Biserica Ortodoxă Coptă a sacramentului botezului primit în Biserica Catolică.

După 10 mai 1973 a mai avut loc doar o singură întâlnire între cei doi lideri, papa Ioan Paul al II-lea, respectiv Shenouda al III-lea, în luna februarie a anului 2000, cu ocazia pelerinajului jubiliar[2] al papei Ioan Paul al II-lea. La 40 de ani după întâlnirea istorică din 1973, la 10 mai 2013, papa Francisc, suveranul pontif al Bisericii Romano-Catolice, și omologul său, papa Tawadros al III-lea, ambii aleși recent la conducerea Bisericilor lor, își reînnoiau angajamentele ecumenice într-o întâlnire la Roma. Papa Tawadros a fost cel care a cerut o întrevedere la Vatican pentru a sărbători cele patru decenii de la prima întâlnire la nivel înalt între cele două Biserici. Așteptările lui Tawadros au fost răsplătite cu eforturi extraordinare din partea oficialilor Bisericii Catolice, care au făcut posibilă întâlnirea celor doi în ciuda planificării ei într-un timp foarte scurt. Cu acea ocazie, cei doi papi au stabilit ca data de 10 mai să fie în fiecare an celebrată ca „Ziua Prieteniei între Copţi și Catolici”.

Pe 28 aprilie 2017, Francisc i-a întors ocupantului scaunului patriarhal al Alexandriei vizita de curtoazie, acceptând o cvadruplă invitaţie – din partea președintelui Egiptului, a patriarhului Bisericii Ortodoxe Copte, a Marelui Imam al Al-Azharului și a patriarhului Bisericii Catolice Copte. Surpriza evenimentului a devenit și mai mare când, în agenda întâlnirilor, a apărut și semnarea unei declaraţii comune cu privire la doctrina botezului, iniţiativă ce nu fusese trecută iniţial pe agenda de lucru a vizitei. Este incert dacă momentul a fost lăsat intenţionat în afara programului întâlnirii din alte motive sau dacă anunţul public a fost pur și simplu amânat pentru că semnarea unei declaraţii doctrinare atât de importante avea nevoie de mai multe confirmări, care au fost obţinute în ultimul m.

Unii membri ai clerului ortodox copt s-au temut că semnarea acordului cu privire la sacramentul botezului se va face fără dezbaterea și aprobarea obţinută în sinodul bisericii, dezvăluind presei egiptene mai multe informaţii legate la demersurile efectuate în vederea semnării declaraţiei comune, ceea ce a stârnit diverse discuţii și controverse. Pentru a se liniști temerile și nemulţumirile credincioșilor a fost nevoie în final de o declaraţie din partea Secretariatului Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Copte. Declaraţia clarificatoare a fost dată publicităţii cu 24 de ore înaintea sosirii papei Francisc la Cairo și conţine formularea exactă a declaraţiei ce urma să fie semnată.

Clarificarea a fost postată pe pagina oficială de Facebook a Secretariatului Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Copte și susţine că documentul ce urma să fie semnat de ambele părţi reprezintă o declaraţie comună, nu un acord final. Alte comunicări au început să apară și după semnarea declaraţiei propriu-zise din partea Bisericii Ortodoxe Copte, preluate și de ziarul Daily News Egypt: „Biserica Ortodoxă Coptă a clarificat sâmbătă că declaraţia semnată de papa Francisc și de papa Tawadros în ceea ce privește rebotezarea reprezintă doar o «declaraţie comună» și nu un acord și că este «doar documentaţie pentru a doua vizită a papei făcută Bisericii Ortodoxe Copte».” Aceeași publicaţie prezintă, de asemenea, o clarificare preluată de la Biserica Ortodoxă Coptă, în care se afirmă că declaraţia este mai mult o reflecţie asupra relaţiei trecute și prezente între cele două biserici, chemând la dialog și cooperare, fără să adauge însă concepte teologice noi.

Mina Assad, expert în apologetică în cadrul Bisericii Ortodoxe Copte, a afirmat că papa Tawadros a discutat unificarea botezului cu Biserica Catolică la adunarea Sfântului Sinod în 2014, dar ideea a fost respinsă de majoritatea membrilor. „Această decizie nu poate fi anulată de o vizită a unui papă catolic la Cairo. Este o problemă care trebuie aprobată mai întâi de comitetele Sfântului Sinod, nu poate fi tratată unilateral de către papă”, a continuat Assad. O declaraţie de recunoaștere a sacramentului botezului nu poate veni înainte de a se fi discutat mai întâi diferenţele doctrinare, deoarece a recunoaște sacramentul botezului înseamnă a accepta doctrina catolică, a comentat Assad. Astfel că au apărut și poziţii precum cea a lui Ishak Ibrahim, cercetător în cadrul EIPR (Egyptian Initiative for Personal Rights), care a spus pentru Daily News Egyptimportanţa declaraţiei rezidă mai degrabă în simbolismul ei, transmiţând mesajul că cele două biserici pot coexista.

În final, chiar „papa Tawadros al II-lea a negat că ar fi căzut de acord cu papa Francisc să se oprească rebotezarea, într-o întâlnire cu un grup de tineri în timpul vizitei sale în Marea Britanie”, susţine în articolul său din Egypt Independent Al-Masry Al-Youm Staff.

Declaraţia Ecumenică asupra Sacramentului Botezului

Declaraţia comună, semnată de cei doi papi, conţine 12 puncte, dar cel mai controversat este Articolul 11:

„În ascultare faţă de lucrarea Duhului Sfânt, care sfinţește biserica, o susţine de-a lungul veacurilor și o conduce la unitatea deplină – acea unitate pentru care Iisus Hristos S-a rugat:

Astăzi, noi, papa Francisc și papa Tawadros al II-lea, pentru a aduce bucurie inimii atât a Domnului Iisus, cât și a fiilor și fiicelor în credinţă, reciproc declarăm că noi, într-un singur gând și inimă, vom căuta cu sinceritate să nu mai repetăm botezul care a fost administrat în una din bisericile noastre pentru orice persoană care dorește să se alăture celeilalte. Acest lucru noi îl mărturisim în ascultare de Sfintele Scripturi și de credinţa celor trei Concilii Ecumenice întrunite la Niceea, la Constantinopol și la Efes.

Îi cerem lui Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne călăuzească în timpurile și prin mijloacele pe care Duhul Sfânt le va alege, spre unitatea deplină în trupul mistic al lui Hristos.”

Perspectiva catolică asupra evenimentului

Agenţiile de presă catolice au confirmat semnarea documentului și recunoașterea reciprocă a sacramentului botezului: „Într-o declaraţie comună, semnată de papa Francisc și de papa Tawadros al II-lea, catolicii și copţii declară pentru prima dată că își vor recunoaște unii altora sacramentul botezului.” În același articol se mai precizează că „declaraţia rezolvă, de asemenea, o problemă ce a reprezentat o sursă constantă de tensiuni în dialogul dintre copţi și catolici: aceea a insistării asupra rebotezării creștinilor convertiţi de la o biserică la cealaltă”.

Conform CNS (Catholic News Service), „într-o mișcare semnificativă și istorică spre o mai mare unitate creștină, papa Tawadros și papa Francisc au semnat un acord pentru a pune capăt dezacordului existent de multă vreme între cele două biserici asupra sacramentului botezului”. Catholic Herald a confirmat ulterior, într-un articol dedicat vizitei papei Tawadros în Marea Britanie, că „vizita este efectuată la doar câteva zile de la întâlnirea istorică cu papa Francisc, în care cei doi lideri au semnat un acord de recunoaștere a sacramentului botezului oficiat în bisericile fiecăruia”.

La întoarcerea sa din Egipt, papa Francisc s-a adresat mulţimii de credincioși adunaţi în Piaţa „Sfântul Petru” pe 3 mai, catalogând vizita efectuată în capitala Egiptului drept un „semn de speranţă. În mesajul său, preluat mai apoi și de săptămânalul L’Osservatore Romano, i-a asigurat pe credincioși că, împreună cu papa Tawadros, „am reînnoit angajamentul nostru, prin semnarea unei declaraţii comune de împreună-simţire și nerepetare a botezului primit în bisericile noastre”.

Ca reacţie la nemulţumirile manifestate de credincioșii ortodocși copţi pe reţelele de socializare cu ocazia semnării acestei declaraţii comune, episcopul Bisericii Catolice Copte din orașul Minya, Anba Botros Fahim Awad Hanna, a declarat pentru Agenţia Fides: „Toţi egiptenii, fie creștini sau musulmani, au fost surprinși, dar și bucuroși de vizita papei Francisc în Egipt. Din acest motiv, în controversele ecleziastice care se înteţesc pe reţelele de socializare văd intervenţia diavolului, care încearcă să distrugă atmosfera pozitivă pe care papa a lăsat-o în ţară. Declaraţia este clară și reprezintă un pas important spre viitor. Papa Tawadros a semnat-o având consimţământul Sfântului Sinod al Bisericii sale. Criticismul a fost prevăzut. Acum este important să mergem mai departe împreună, pe calea indicată de papa Francisc și papa Tawadros.”

Lucrurile sunt clare din perspectiva catolică. Cu toate acestea, evenimentul pare să aibă două feţe: una catolică și alta ortodox-coptă.

Întrebări finale

Cineva nu poate decât să se întrebe de ce atâtea discrepanţe între declaraţiile celor două părţi? A adus într-adevăr vizita papei Francisc în Egipt „unitate în diversitate? Sau, odată cu semnarea acestei declaraţii comune, cele două părţi au devenit mai conștiente de prezenţa diferenţelor doctrinare?

Pe 10 mai 2017, Ziua Prieteniei între Catolici și Copţi, papa Francis a transmis un mesaj de mulţumire papei Tawadros după vizita efectuată în Egipt: „Încă o dată îmi exprim profunda apreciere pentru ospitalitatea dumneavoastră și pentru ocazia mișcătoare de rugăciune comună ca fraţi în Hristos. Sunt în mod special recunoscător pentru că ne-am întărit unitatea baptismală în trupul lui Hristos, declarând împreună că «noi, într-un singur gând și o singură inimă, vom căuta cu sinceritate să nu mai repetăm botezul care a fost administrat în una din bisericile noastre, pentru orice persoană care dorește să se alăture celeilalte». Legăturile noastre frăţești «ne provoacă să intensificăm eforturile comune de perseverenţă în căutarea unităţii vizibile în diversitate, sub călăuzirea Duhului Sfânt». De-a lungul acestui drum suntem susţinuţi de mijlocirea puternică și exemplul martirilor. Să continuăm să avansăm împreună în călătoria noastră spre aceeași masă euharistică și să creștem în dragoste și reconciliere.”

Așadar următorul subiect pe agenda declaraţiilor ecumenice pare a fi euharistia, sau în termenii cunoscuţi la noi Sfânta Împărtășanie. Dacă, în cazul botezului, diferenţele ţineau doar de ritualul oficierii, în cazul euharistiei, pe lângă diferenţele de ritual mai apar și diferenţe în formularea doctrinei, catolicii insistând pe folosirea termenului de „transsubstanţiere”, lucru pe care Biserica Ortodoxă Coptă îl consideră „speculaţie filosofică. Deși există multe puncte comune în înţelegerea acestei doctrine, sunt și diferenţe care au apărut de-a lungul unei lungi perioade de schismă și practică diferită ce vor reprezenta adevărate provocări pentru o agendă ecumenică dedicată.

În urma diferenţelor de percepţie, dar și de prezentare a semnării declaraţiei comune a liderilor celor două biserici mai sus amintite, întrebarea este: Ce are de câștigat Biserica Catolică în urma prezentării acestui eveniment ca pe semnarea unui acord de recunoaștere reciprocă a sacramentului botezului, dacă oricum „Biserica Catolică recunoștea toate botezurile creștine oficiate cu apă în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt” încă dinainte de semnarea acestei declaraţii comune? Declaraţia pare să rezolve niște dificultăţi apărute mai degrabă în sânul Bisericii Ortodoxe Copte decât în Biserica Catolică, dificultăţi ce oricum nu s-au rezolvat dacă Biserica Ortodoxă Coptă va continua să își păstreze poziţia prezentată în declaraţiile de presă citate în acest articol. Așadar, care este câștigul în urma acestei vizite ecumenice efectuate în Egipt? Să fie vorba de recunoaștere? Să fie atât de importantă pentru o biserică de 1,27 de miliarde de membri recunoașterea din partea unei biserici de aproximativ 11 milioane de credincioși? Numărul de membri ai Bisericii Ortodoxe Copte este echivalent cu 0,92% din numărul de membri ai Bisericii Catolice mondiale. Dacă statistica ar fi stat altfel, poate că s-ar fi întrezărit nevoia unei recunoașteri, dar, în condiţiile acestea, care ar putea fi importanţa?

Pentru catolici, miza e recunoașterea implicită a faptului că „Biserica Catolică, condusă de ministeriatul papei ca succesor al Sfântului Petru, conducătorul apostolilor, are chemarea de a clădi o unitate și comuniune mai strânsă în poporul lui Dumnezeu. [Ea] a fost reînnoită de chemarea lui Hristos la unitate, în mod special după Al Doilea Conciliu de la Vatican. A fi catolic înseamnă a fi ecumenic (…). Din acest lucru noi înţelegem că însăși structura Bisericii Catolice trebuie să slujească unităţii întregii umanităţi în Hristos prin unitatea și comuniunea întregului popor al lui Dumnezeu.”

Importanţa, așadar, constă în recunoașterea papei catolic ca autoritate împuternicită de Dumnezeu să înfăptuiască unitatea creștină. Se pare că mai importantă chiar și decât unitatea în declaraţiile de presă oferite despre același eveniment la care au participat cele două biserici este popularizarea și recunoașterea acestei chemări ecumenice pe care Biserica Catolică și-a însușit-o în forurile ei de conducere, și anume unitatea tuturor creștinilor în același trup ecleziastic, sub autoritatea aceluiași conducător, ocupantul scaunului lui Petru, considerat de catolici liderul apostolilor.

Footnotes
[1]„Efeseni 4:5”.
[2]„S-a numit «jubiliar» pentru că a avut loc în același an în care papa Ioan Paul al II-lea a convocat un jubileu cu ocazia împlinirii a 2.000 de ani de la nașterea lui Iisus în lume. Sunt mai multe feluri de jubilee sărbătorite de Biserica Catolică, acesta fiind ultimul jubileu ordinar. Un jubileu presupune iertare generală, o indulgenţă disponibilă tuturor.”

Note

„Efeseni 4:5”.
„S-a numit «jubiliar» pentru că a avut loc în același an în care papa Ioan Paul al II-lea a convocat un jubileu cu ocazia împlinirii a 2.000 de ani de la nașterea lui Iisus în lume. Sunt mai multe feluri de jubilee sărbătorite de Biserica Catolică, acesta fiind ultimul jubileu ordinar. Un jubileu presupune iertare generală, o indulgenţă disponibilă tuturor.”