Cardurile de sănătate și spaima de „cifrele Diavolului”

2949

Chestiunea distribuirii cardurilor de sănătate readuce în prim-plan o controversă religioasă. Este aceeași miză care anul trecut a generat ample proteste. Recent, mai multe măicuţe de la o mănăstire din judeţul Neamţ au refuzat cardurile, invocând motive de conștiinţă.

Disputele pe seama pericolului stocării datelor personale sunt destul de obișnuite în peisajul românesc. Unii privesc cu lejeritate asupra acestei chestiuni, considerând-o lipsită de pericole. Pentru alţii, constituie motiv de îngrijorare, fiind percepută ca o formă de atentat asupra identităţii și siguranţei personale.

Teama de manipulare a datelor sau de control al acestora de către terţe persoane este apreciată ca argument suficient pentru a justifica o reacţie vehementă faţă de inscripţionarea electronică a datelor cu caracter personal. Uneori, nici nu este clară motivaţia din spatele refuzului. De exemplu, în judeţul Brașov, 20% dintre cetăţeni au refuzat să primească cardurile de sănătate fără să își justifice opţiunea.

Unii însă și-au motivat clar refuzul încă dinainte ca Ministerul Sănătăţii să implementeze sistemul de carduri. În 2013, numeroși preoţi, călugări și enoriași au protestat în faţa Palatului Parlamentului, spunând că inscripţionarea cu „666” a cardurilor arată că acestea sunt o „unealtă a Diavolului”.

Protestul continuă

Odată cu punerea în circulaţie a cardurilor de sănătate, episodul din 2013 a cunoscut un reviriment. Un grup de 41 de măicuţe de la mănăstirea Dobru, din judeţul Neamţ, au făcut front comun și nu au acceptat cardurile inscripţionate cu numele lor, cerând o soluţie alternativă pentru a putea beneficia de servicii medicale.

Odată cu plicurile conţinând cardurile, personalul mănăstirii a trimis și o petiţie prin care gestul măicuţelor era argumentat. „Refuz includerea persoanei mele într-un sistem informatic global de supraveghere, introducerea într-un sistem a datelor privind viaţa mea privată, identitatea mea. Aceasta contravine convingerilor mele intime şi religioase şi îmi încalcă libertatea”, se arată în adresă.

Apelul măicuţelor, așa cum era de așteptat, s-a lovit de o lipsă de înţelegere din partea conducerii Casei de Asigurări Neamţ. Șeful acesteia a replicat că nu poate identifica niciunul dintre drepturile care le-ar fi încălcate măicuţelor. Iar la solicitarea acestora ca numele de botez să nu fie asociat unui număr, șeful casei de asigurări s-a întrebat „de ce nu au refuzat și cartea de identitate, că e aceeaşi situaţie? (…) Să vorbeşti de instrumentul Diavolului în cazul cardului de sănătate e prea de tot, suntem totuşi în anul 2014.”

Cine se ascunde în codul de bare?

Nu este foarte clar dacă invocarea Diavolului constituie motivaţia refuzului măicuţelor sau este doar o simplă deducţie a șefului casei. Cel mai probabil, acesta a făcut o asociere între refuzul măicuţelor din Neamţ și protestele din anii anteriori generate de același card de date.

Și în 2009, problema cipurilor a creat tensiuni, fapt care a determinat chiar și implicarea Patriarhiei Române. Temerea acesteia era legată concret de riscul unei diminuări a libertăţii, și nu de asocierea codului de bare cu anumite forţe malefice.

Însă protestul din faţa Palatului Parlamentului organizat în 2013 (atunci era prima contestare a acestor carduri de sănătate) a fost extrem de vehement și a făcut trimitere directă la Diavol și la pecetea acestuia. Presupus a fi inclus în codul de bare, sub forma cifrei 666, semnul Diavolului a fost invocat printre mizele protestului. Clerici și laici nu au avut ezitări în susţinerea acestei poziţii.

Nu știm dacă măicuţele din Neamţ au aceeași poziţie ca protestatari din 2013. La alţii însă, acest motiv e evident. Monitorul de Botoșani evidenţiază poziţiile radicale ale unor preoţi care le spun enoriaşilor să nu accepte cardurile pe motiv că ar fi „lucrări diavoleşti”. Alţii insistă că, citit invers, cuvântul „card” este „drac”.

Este acesta un fenomen caracteristic societăţii românești? Nu, susţin cei care au coordonat proiectul cardurilor. Reprezentanţii caselor de asigurare pot avea dreptate, însă procesul de distribuire a cardurilor nu s-a terminat. Odată precedentul creat de către măicuţele de la Dobru, există premisa ca poziţia lor să fie adoptată şi în alte locaţii mănăstirești. Deja alte măicuţe şi călugări de la schiturile Cărbuna şi Răchiţel au reacţionat similar, refuzând primirea cardurilor.

Cum rămâne cu 666?

Presa s-a grăbit să mediatizeze cazul măicuţelor de la Dobru, nelipsind și abordarea cu accente ironice a unor televiziuni. Dincolo de simpatiile sau antipatiile pe care situaţia în sine le generează, rămâne deschisă analiza cu privire la problema stocării datelor personale într-un format electronic.

Trecând peste acele temeri care sunt la graniţa cu superstiţiile, conceptul de „semn al Fiarei” provine din profeţia biblică și nu este rezultatul unei fantezii religioase. De aici am putea deduce că protestatarii au dreptate. Întrebarea este însă dacă interpretarea lor este legitimă. Este justificată asocierea dintre acest concept biblic și codul de bare?

O analiză a contextului biblic în care apare „semnul Fiarei” permite formularea unui răspuns ale cărui implicaţii sunt mai adânci decât ceea ce susţin oponenţii cardurilor de sănătate. Biblicul 666 este mai mult decât o unitate de stocare a datelor. Este emblema unei guvernări mondiale care, potrivit profeţiei din Biblie, va reuși să își impună un control economic și politic, până într-acolo încât nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere decât dacă este marcat cu acest număr fatidic. Totul gravitează în jurul închinării.

În această privinţă, cartea Apocalipsa permite înţelegerea complexităţii întregului fenomen asociat „semnului Fiarei”. Se trece dincolo de o simplă invitaţie la un joc al căutării unor cifre de 6 prin codurile de bare. Chestiunea în sine este prea importantă pentru a fi redusă la abordări superficiale. S-ar putea ca slalomul printre cifre să conducă la pierderea exact a esenţialului.

Merită notat faptul că o guvernare politico-religioasă poate limita libertăţile (în special cele religioase) fără ca aceia care le pierd să realizeze acest lucru. Tocmai de aici vine principala ameninţare. În faţa scenariului de amploare pe care Biblia îl conturează, ignoranţa nu este cu nimic mai sănătoasă decât isteria. Din această perspectivă, vigilenţa este recomandabilă, ceea ce presupune o cunoaștere raţională a implicaţiilor, în așa fel încât să nu fie generată o spaimă superstiţioasă.

Mai utilă ar fi o atitudine de cercetare în perspectiva descifrării corecte și profunde a semnelor timpului. Astfel, este posibil să se descopere că opera Diavolului nu rezidă în amprente pe carduri electronice, ci în „oferta” de aderare la un sistem fals de închinare. Unul pe care, conform Bibliei, destul de puţini îl vor refuza.

Totuși, odată eliminate motivele de suspiciune cu tematică religioasă, rămâne totuși un semn de întrebare în dreptul cardurilor de sănătate. Cine garantează că nu vor exista inginerii electronice de intrare în posesie a datelor cu conţinut personal?