Ce facem când religiile se răzgândesc?

494

Cândva, sacrificiile animale constituiau o parte importantă a vieţii hinduse, preoţii catolici se căsătoreau, iar reprezentările grafice ale profetului Mahomed făceau parte din arta islamică. În curând, numeroase biserici vor accepta căsătoriile gay. Cum reușesc religiile să opereze astfel de schimbări majore și ce pot face credincioșii când religiile lor se răzgândesc?

În 1889, Wilford Woodruff a devenit al patrulea președinte al Bisericii lui Iisus Christos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cunoscută şi ca Biserica Mormonă. Ca președinte, era privit ca un profet în viaţă, ce putea primi sfaturi direct de la Iisus Christos. Iar biserica sa în criză avea, cu siguranţă, nevoie de un sfat, subliniază BBC, întrucât se afla de 40 de ani într-un război neîntrerupt cu Congresul american pe tema poligamiei practicate de bărbaţii mormoni.

Guvernul susţinea că poligamia era ilegală, iar convingerile religioase nu reprezentau o scuză pentru încălcarea legii. Woodruff și numeroși alţi mormoni trăiau o viaţă nomadă, mutându-se încontinuu de colo-colo în încercarea de a evita să fie arestaţi pentru bigamie. În 1890, guvernul a făcut un pas decisiv, confiscând toate bunurile Bisericii.

Acela a fost momentul când Woodruff (foto dreapta) a afirmat că Iisus Christos i-a apărut într-o viziune și i-a arătat viitorul Bisericii Mormone dacă practica poligamiei nu era eliminată – și nu era un viitor luminos. Deși el însuși nu a renunţat cu adevărat la poligamie, a emis un decret care interzicea această practică.

Deși sună ca o rezolvare simplă a problemei, n-a fost, explică Kathleen Flake, profesor de Istorie Religioasă a Americii la Universitatea Vanderbilt, ea însăși mormonă. „A fost o perioadă extrem de dificilă, atât la nivel social, cât și la nivel personal și teologic”, a afirmat ea. Această schimbare a destabilizat întreaga biserică, generând o profundă reflecţie cu privire la principiile fundamentale ale mormonismului.

Schimbarea, o constantă a religiilor

Cu numai 100 de ani în urmă, radiourile, megafoanele și telefoanele erau haraam – interzise – în lumea islamică. O povestire din tradiţia musulmană relatează cum un rege saudit a instruit un cleric să recite Coranul la telefon unui alt erudit musulman, pentru a demonstra că noua invenţie nu corupea moral. Astăzi, musulmanii au propriile radiouri, televizioare și chiar canale YouTube.

De asemenea, în timpul revoluţiei iraniene din 1979, ulama – grup de specialiști în dreptul canonic musulman, care decid în materie de doctrină – considera controlul nașterilor haraam, în timp ce astăzi, utilizarea prezervativelor este încurajată și chiar susţinută de stat, inclusiv prin organizarea de seminare de planificare familială.

În plus, deși astăzi reprezentarea grafică a profetului Mahomed e interzisă de teama idolatriei, în arta otomană și persană figura profetului era adesea reprezentată, având însă faţa acoperită cu un văl (foto dreapta), după cum se poate vedea din Siyer-i Nebi, biografia turcă a vieţii lui Mahomed.

În antichitate, sacrificiile animale reprezentau un element central în hinduism, conform descrierilor din texte sacre hinduse precum Vedele sau Mahabharata; deși astăzi această practică e condamnată, în unele zone e încă practicată.

Un element poate chiar mai puţin cunoscut, dar foarte important, e că în sec. al X-lea, majoritatea preoţilor catolici din zonele rurale erau căsătoriţi. Biserica Catolică a interzis cu desăvârșire această practică abia în sec. al XII-lea, cu ocazia celui de-al Doilea Conciliu de la Lateran, din 1139. În 1563, Conciliul de la Trent a reafirmat tradiţia celibatului, conform History News Network.

Nu în ultimul rând, la începutul sec. al XX-lea, Ellen White, privită ca profet în cadrul Bisericii Adventiste, condamna folosirea bicicletelor, argumentând că cei care le cumpără „vor trebui să dea socoteală pentru banii cheltuiţi pe ele”. Astăzi, bicicleta reprezintă o jucărie obișnuită în majoritatea familiilor adventiste.

De ce atâtea schimbări?

„Istoria arată că religiile care refuză să se schimbe mor”, afirmă Flake. Dar ce generează aceste schimbări? Tariq Ramadan, profesor de Islam contemporan la Universitatea Oxford, afirmă că numeroase schimbări sunt generate de provocarea de a aplica anumite legi emise cu sute sau chiar mii de ani în urmă la lumea contemporană.

Cheia rezolvării acestei probleme, adaugă Ramadan, constă în diferenţierea „principiilor” imuabile, neschimbătoare, de „modelele” sau aplicaţiile lor practice dintr-un anumit timp și spaţiu. Din această perspectivă, schimbarea reprezintă nu doar o opţiune, ci chiar o obligaţie, explică el.

Astfel, în timp ce aplicaţiile trebuie aduse la zi, principiile din spatele lor rămân neschimbate, asigurând continuitatea religiei. Un exemplu elocvent este cel referitor la condamnarea cumpărării bicicletelor de către Ellen White. La începutul sec. al XX-lea, bicicletele, care abia apăruseră, reprezentau „o jucărie a omului bogat”, întrucât costau aproximativ 150$, o investiţie comparabilă cu costul unui automobil din zilele noastre. În consecinţă, explică White, „toate economiile familiei erau irosite adesea pentru a satisface această cerere”.

În realitate, ceea ce a făcut Ellen White a fost să aplice două principii biblice la timpul în care trăia. Primul făcea referire la cheltuirea înţeleaptă și echilibrată a fondurilor, evitând cheltuielile exorbitante inutile, iar cel de-al doilea se referea la evitarea spiritului de vanitate și de competiţie ce se născuse în acea perioadă a maniei cumpărării de biciclete, explică Adventist.ro.

„Cheltuirea înţeleaptă și echilibrată a fondurilor și evitarea spiritului de competiţie sunt principii care trebuie sa aibă un impact major asupra deciziilor, indiferent de perioada de timp la care ne referim. Dacă doamna White ar mai fi astăzi în viaţă, probabil că ar aplica principiul responsabilităţii faţă de felul în care oamenii își cheltuiesc banii pe articole de lux, automobile, echipament sportiv, bunuri electronice sau pe îmbrăcăminte”, mai precizează același site.

Ce fac credincioșii?De-a lungul istoriei, în încercarea de a se adapta la lumea contemporană, religiile au operat numeroase schimbări, unele înţelepte, altele profund eronate. Ce pot face credincioșii în mijlocul unor astfel de presiuni?

Arvind Sharma, profesor de Religii Comparate la Universitatea canadiană McGill, afirmă, reiterând ideea lui Ramadan, că singura soluţie o reprezintă identificarea principiilor din spatele oricărei decizii de schimbare. În mod paradoxal, adăuga Ramadan, rămânem fideli mesajului religios doar dacă evoluăm în înţelegerea lui.

Într-o lume aflată într-o permanentă schimbare, credincioșii pot fi siguri cu privire la ce să creadă doar dacă înţeleg ei înșiși principiile credinţei lor. Doar pentru că o biserică decide să accepte căsătoria între persoane de același sex nu înseamnă că acea decizie e și corectă; ceea ce contează e dacă principiul din spatele ei e în conformitate cu Biblia sau nu.

„În definitiv, trebuie să facem efortul de a gândi pentru noi înșine și să rezolvăm subiectele dificile”, afirmă Karen Armstrong, autor al cărţii History of God și a altor 20 de lucrări religioase. În același timp, ea admite că acest lucru e dificil pentru acele persoane care, într-o lume a vitezei, caută în religie niște repere fixe și ușor de accesat. „Oamenii cred adesea că religia e ușoară. […] În realitate, cere un efort intelectual, spiritual și imaginativ foarte mare. E o luptă care nu încetează în niciun moment”, conchide ea.