Cei mai faimoşi oameni de ştiinţă îl evaluează pe Dumnezeu

8944

De-a lungul secolelor, oamenii au încercat să găsească locul potrivit pentru religie într-o societate din ce în ce mai dominată de ştiinţă şi tehnologie. De multe ori, oamenii obișnuiţi privesc la capetele luminate și la opinile lor vizavi de religie ca la niște puncte de reper într-o realitate fluidă. Dar și opiniile oamenilor de ştiinţă au variat de la o reconciliere a religiei și știinţei la o respingere reciprocă totală a celor două.

Mai jos sunt citate de ştiinţă şi religie ale unor 16 de oameni de ştiinţă de top, ale părinţilor fondatori ai ştiinţei moderne, ale cercetătorilor care au ales să vorbească despre convingerile lor religioase, împărţite pe cele 4 poziţii posibile: împotriva lui Dumnezeu; neutru, dar mai degrabă împotrivă; neutru, dar mai degrabă pentru; în favoarea lui Dumnezeu.

A. Împotriva lui Dumnezeu

1. Isaac Asimov – biochimist şi scriitor american

„Emoţional, eu sunt ateu. Nu am dovezi pentru a demonstra că Dumnezeu nu există, dar am bănuieli puternice că nu există, nu vreau să-mi pierd timpul.”

2. Richard Dawkins – biolog evoluţionist britanic

„Cu cât înţelegi mai bine semnificaţia evoluţiei, cu atât eşti împins mai departe de pe poziţia de agnostic spre ateism. Lucrurile complexe, statistic improbabile, sunt prin natura lor mai greu de explicat decât lucrurile simple, statistic probabile.”

3. Richard Feynman – fizician american, câştigător al Premiului Nobel în 1965

„Dumnezeu a fost inventat ca să explice misterul. Dumnezeu este întotdeauna inventat pentru a explica acele lucruri pe care nu le înţelegi.”

4. Victor J. Stenger – fizician american

„În panteism … divinitatea este asociată cu ordinea naturii sau cu Universul în sine … când cercetătorii moderni precum Einstein sau Stephen Hawking îl menţionează pe Dumnezeu în scrierile lor, la asta par să se refere: că Dumnezeu este Natura.”

B. Neutru, dar mai degrabă împotrivă

5. Stephen Hawking – fizician şi cosmolog

„Ceea ce am făcut a fost să demonstrez că este posibil ca modul în care Universul a început, să fie stabilit de legile ştiinţei. În acest caz, nu ar fi necesar să se apeleze la Dumnezeu pentru a decide modul în care Universul a început. Acest lucru nu dovedeşte că nu există niciun Dumnezeu, ci doar că Dumnezeu nu este necesar.”

6. Rosalind Franklin – biofizician britanic

„În opinia mea, tot ce este necesar pentru credinţă este încrederea că prin a face tot ce putem mai bine, ne vom apropia de succes şi că succesul în obiectivele noastre (de îmbunătăţire a omenirii) prezent şi viitor, merită să fie obţinut… Susţin că credinţa în această lume este perfect posibilă fără credinţa într-o altă lume.”

7. Sir Arthur C.Clarke – inventator şi scriitor britanic

„Ştiinţa poate distruge religia la fel de bine ignorând-o, precum ar face-o contrazicându-i principiile. Nimeni nu a demonstrat vreodată, din câte ştiu eu, inexistenţa lui Zeus sau a lui Thor – dar au puţini adepţi acum.”

C. Neutru, dar explorând „ceva-ul” care nu poate fi surprins de un demers știinţific

8. Charles Darwin – biolog, geolog, scriitor britanic, fondatorul teoriei evoluţioniste

„Imposibilitatea de a concepe cu propriile noastre lucidităţi că acest univers mare şi minunat a apărut la întâmplare, mi se pare argumentul principal pentru existenţa lui Dumnezeu. Dar nu am putut să decid niciodată dacă acest argument are o valoare reală.”

9. Albert Einstein – fizician german, autorul teoriei relativităţii

„Orice persoană care este serios implicată în activităţi ştiinţifice, devine convinsă că un spirit se manifestă în legile universului – un spirit mult superior celul uman, unul în faţa căruia noi, cu puterile noastre modeste, ar trebuie să fim umili. În acest fel, calea ştiinţei ne conduce la un sentiment religios de un soi special, care este într-adevăr destul de diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.”

10. Francis Collins – fizician-genetician american

„Ştiinţa este (…) o manieră solidă, într-adevăr, de a studia lumea naturală. Ştiinţa nu este deosebit de eficientă (…) în a face comentarii despre lumea supranaturală. Ambele lumi, pentru mine, sunt destul de reale şi destul de importante. Acestea sunt cercetate în moduri diferite. Ele coexistă. Ele se iluminează reciproc.”

11. Erwin Schroedinger – fizician austiac, câştigător al Premiului Nobel în 1923

„Sunt foarte uimit că imaginea ştiinţifică a lumii reale din jurul meu este foarte deficitară. Oferă o mulţime de informaţii faptice, pune toate experienţele noastre într-o ordine magnific de coerentă, dar este groaznic de tăcută cu privire la tot ce este foarte aproape de inima noastră, care contează cu adevărat pentru noi. Ea nu ne poate spune nimic despre roşu şi albastru, amar şi dulce, durerea fizică şi plăcere fizică; nu ştie nimic despre frumos şi urât, bun sau rău, Dumnezeu şi eternitate.”

12. Walter Kohn – fizician american, câştigător al Premiului Nobel în 1998

„Sunt un om de ştiinţă aşa că, în mod natural, m-am gândit la religie prin ochii unui om de ştiinţă. Când fac asta, văd religia nu denominaţional, dar într-un sens mai mult deistic, să spunem. Am fost influenţat în gândirea mea de scrierile lui Einstein, care a făcut observaţii, în sensul că atunci când a contemplat lumea a simţit o forţă mult mai mare decât orice forţă umană. Eu simt la fel. Există un sentiment de veneraţie, un sentiment de reverenţă, şi un sentiment de mare mister.”

D. Pentru Dumnezeu

13. Max Planck – fizician german

„Nu este o coincidenţă că cei mai mari gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase.”

14. Nevill Mott – fizician britanic, câştigător al Premiului Nobel în 1977

„Ştiinţa poate avea un efect de purificare a religiei, eliberând-o de convingerile epocii pre-ştiinţifice şi ne ajută să ajungem la o concepţie mai corectă despre Dumnezeu. În acelaşi timp, sunt departe de a crede că ştiinţa ne va da vreodată răspunsuri la toate întrebările noastre.”

15. William H. Brag – fizician, matematician, chimist britanic, câştigător al Premiului Nobel în 1915

„De la religie vine scopul unui om; de la ştiinţă, puterea de a-l realiza. Uneori oamenii se întreabă dacă religia şi ştiinţa nu sunt opuse una alteia. Sunt opuse: în sensul în care degetul mare şi celelalte degete de la mâna mea sunt opuse unul faţă de celelalte. Este o opoziţie prin care orice poate fi prins.”

16. Wernher Von Braun – specialist în inginerie spaţială

„Mi se pare că este la fel de greu de înţeles un om de ştiinţă care nu recunoaşte prezenţa unei raţiuni superioare în spatele existenţei Universului, cum este a înţelege un teolog care ar nega progresele ştiinţei.”