Zilele din decembrie care încep cu cifra 2, adică de la 20 încolo, sunt ca un trenuleţ cu baterii, pe un circuit închis. Trec, cu clipocit de leduri, ca niște vagonașe încărcate cu emoţii despre trecut, despre viitor și despre prezent, cu nostalgie și cu regret, cu încântare și cu teamă și îngrijorare. Un amestec pe care îl savurăm cu gândul că acesta trebuie să fie gustul dulce-amărui al vieţii.

Trenuleţul acesta merge pe o șină gata construită și nu se oprește din mersul lui nici dacă te sui în el, nici dacă nu. Atât sărbătorile acelea consumiste ca o caravană roșie-portocalie de la Coca-Cola, cât și sfintele sărbători acelea ca un colind bizantin cules de Anton Pann vin și trec. Totul într-o firească independenţă de binele sau de răul nostru, deși atunci când ne e bine ne este mai ușor să ne simţim parte din poveste. („Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei”, scria Lev Tolstoi în deschiderea romanului Anna Karenina.)

Sărbătorile prietene cu belșugul, cu podoabele și cu darurile bogate vin zgomotos și peste nevoiași, și peste cei singuri, și peste cei care au divorţat recent, și peste cei care tocmai au fost concediaţi, care au pierdut pe cineva drag, pe care nu mai are cine să îi sune în Ajun și peste aceia care sunt departe de familie. La radio sau la TV, colindele răsună fără să scape vreo notă sub ton, dar în suflet sună atât de fals când prorocesc vestea care pare mai degrabă străină decât minunată!

Psihologii sunt gata să le ofere soluţii celor pentru care sărbătorile sunt mai degrabă triste. Cei de la Institutul Gottman, specialiști în terapie de cuplu și în relaţii, au pregătit un ghid de supravieţuire în timpul sărbătorilor atunci când suferi, pe care l-au publicat chiar la început de sezon, pe 21 decembrie. Strategiile lor sunt mângâietoare într-o mare măsură, pentru că nu propun un panaceu, ci un pumn de mărunţișuri atât de diverse încât e foarte posibil să cuprindă ceva care să ţi se pară fezabil.

Oferă-ţi o călătorie într-un loc unde n-ai mai fost e primul dintre sfaturi. Dar cât de adecvat este depinde de mulţi factori: uneori când te doare, vrei să stai sub o pătură caldă, cu jaluzelele trase, să nu vezi beculeţele vecinilor, și cu telefonul închis, de frica SMS-urilor cu „fie ca…” De fapt, treaba cu pătura e și ea un sfat în sine: dacă nu ţi-e bine, găsește un loc confortabil unde să poţi sta tu cu tristeţea ta. Sau, dacă perspectiva solitudinii te sperie, poţi să te oprești doar la un moment confortabil: o cană de ceai cu aroma care îţi place, o cacao cu lapte cu gustul copilăriei, în mijlocul oricărei agitaţii. Ai putea, de asemenea, să vezi dacă vreun prieten de-al tău simte și el nevoia unui timp liniștit, în care să staţi împreună și să nu vorbiţi neapărat ceva sau nu neapărat ceva important.

Ieși în natură, dacă vrei. Mișcarea îţi face bine și a vedea altceva decât tavanul e, de cele mai multe ori, o idee bună. Oferă-te voluntar în una dintre numeroasele oportunităţi care, ca în nicio altă lună din an, sunt disponibile în decembrie. S-ar putea să descoperi în tine resorturi de energie pe care nici nu știai că le ai, activate de realizarea faptului că, hei, mâinile astea ale tale încă pot să ajute, încă sunt utile.

Mai au cei de la Gottman și alte sfaturi, la fel de aplicate, dar cel care îmi place cel mai mult este: urmărește pacea, mai degrabă decât bucuria sărbătorilor. Nu că nu ar fi încântătoare veselia, dar când simţi că ai ajuns la fundul sacului, nu e nevoie să îl scuturi de mama focului sperând să mai cadă din el măcar o beteală zgribulită.

Nu te forţa să simţi ce n-ai forţa pe un altul, la care ţii, să simtă. Dă-ţi timp să te vindeci și caută să te împrietenești cu acele gânduri care îţi aduc liniște sufletească. Sunt drăguţi zurgălăii, dar și ninsoarea cu fulgi leneși, care dansează după o melodie pe care o aud doar ei, e frumoasă tare.