„Rugăciunea – centrul misiunii noastre. Misiunea – centrul rugăciunii noastre.“ Slogan al Armatei Salvării
Istoria Armatei Salvării a început în anul 1865, la Londra, când pastorul metodist William Booth a decis să iasă în stradă, ducând mesajul Evangheliei celor flămânzi şi fără adăpost. Gestul său mărunt a dat naştere unui proiect de anvergură, adunând laolaltă, de-a lungul anilor, voluntari creştini din peste 100 de ţări, motivaţi de dorinţa de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale celor defavorizaţi. Începând cu anul 1900, Armata Salvării şi-a extins treptat acţiunile, astfel că, la nivel mondial, organizaţia înregistrează în prezent 1,6 milioane de membri, 15.339 de unităţi bisericeşti, circa 1.000 de şcoli şi 250 de spitale şi clinici. Alături de United Way, Armata Salvării este una dintre principalele organizaţii caritabile din SUA.
Armata Salvării oferă ajutor, hrană şi adăpost orfanilor, vârstnicilor, persoanelor cu handicap, foştilor deţinuţi, dependenţilor de droguri şi nu numai. Pe lângă suportul material oferit, Armata Salvării încearcă să împlinească nevoile sufleteşti şi spirituale ale oamenilor. Misiunea de salvare este foarte bine surprinsă în sintagme de tipul „a-L urma pe Iisus“ sau „imitarea lui Christos“.
„Când Dumnezeu a ridicat Armata Salvării, ştia exact ce face. Prea puţini oameni ar fi putut să prezică rezultatele pe care William Booth avea să le obţină atunci când a hotărât să-şi pună viaţa în mâna lui Dumnezeu.“ (Shaw Clifton, fost comandant internaţional al Armatei Salvării.[1])
Pe măsură ce activitatea Armatei Salvării a început să ia amploare, au apărut şi obiecţii dintre cele mai diverse faţă de activitatea ei. S-a pus, de pildă, problema dacă nu cumva membrii acestei organizaţii ridiculizează creştinismul prin metodele folosite (imnuri, uniforme, sloganuri, broşuri specifice unei organizaţii militare).
În ciuda reacţiilor negative însă, Armata Salvării s-a impus ca o prezenţă respectabilă în linia întâi a promovării unui creştinism practic. Mai mult, organizaţia a devenit unul dintre principalii pioni care au luat poziţie şi care luptă împotriva traficului de fiinţe umane şi a pornografiei, care se implică în găsirea persoanelor dispărute, înfiinţând centre de reabilitare pentru foştii condamnaţi şi colaborând permanent cu autorităţile în caz de dezastre naturale.
Citește și: Studiu: altruismul atenuează impactul fizic al durerii
