Locul creștinilor la Hollywood

192

Deși între creștinism și industria cinematografică nu a fost de-a lungul vremii o relaţie chiar cordială, creștinii nu ar trebui să se retragă din industria divertismentului, ba chiar ar trebui să fie încurajaţi să lucreze în acest domeniu, susţine Stephan Schultze, directorul executiv al departamentului de arte cinematografice din cadrul Universităţii Liberty.

Nu este un secret că producţiile Hollywoodului au fost respinse de creștini adesea, din pricină că valorile promovate de acestea contraveneau principiilor biblice, scrie Schultze, amintind că și industria cinematografică a dat greș atunci când a încercat să se adreseze (și) creștinilor, așa cum a fost cazul filmului Noah.

Filmul, care a pornit de la istoria relatată în Geneza, a stârnit un val de reacţii negative în lumea religioasă. Ziarul Vaticanului, L’Avennire, l-a prezentat drept  „o șansă ratată de a face un film mare”, un film mai degrabă ecologic, rupt de mesajul biblic și redând „un Noe fără Dumnezeu”. Producţia cinematografică trădează „o viziune ostilă lui Dumnezeu”, a declarat în cadrul emisiunii sale un cunoscut prezentator de radio american, Glenn Beck, care a etichetat filmul drept periculos, deși nu l-a urmărit, dorindu-i să fie „un eșec de proporţii”.

Schultz susţine că, în ciuda antagonismului care există între principiile lor, sau chiar din această cauză, creștinismul ar trebui să pătrundă în industria divertismentului, diseminându-și valorile. Tocmai pentru că cinematografia are un impact atât de puternic în societate, căreia îi livrează valori și o viziune de viaţă, Schultz crede că profesioniștii creștini ar putea face o diferenţă pe termen lung.

Cu o carieră de zeci de ani în această industrie și cu o implicare în proiecte ale unor regizori celebri, Schultz le predă studenţilor săi lecţiile învăţate în această perioadă: modul în care reacţionezi în situaţii dificile te diferenţiază de ceilalţi, iar valorile care se desprind dintr-o conduită creștină la locul de muncă ajung, în cele din urmă, pe ecran.

Chiar dacă filmele creștine își găsesc critici chiar în rândul creștinilor, există motive pentru a produce astfel de filme, în ciuda calităţii lor artistice mai scăzute, susţine un blog creștin, invocând tocmai vidul de filme cu substrat moral, care să transmită viziunea creștină despre viaţă. Creștinii care lucrează la Hollywood ar putea face destul de puţin pentru a corecta mesajul transmis de această industrie (și aceasta în cazul în care propriile lor valori nu ar suferi o transformare în acest mediu), dar industria creștină a filmului se poate face auzită mai bine – cu atât mai mult cu cât, dacă în epoca sa de aur, Hollywoodul încă mai producea filme cu un mesaj creștin, astăzi merge într-o direcţie opusă, precizează blogul Christian Walk Alive.

Editorul șef al publicaţiei Faithwire, Billy Hallowell, face un apel la creștinii devotaţi pentru a-i convinge să se implice în domenii seculare de activitate precum mass-media, industria cinematografică și sistemul universitar, în noua sa carte Fault Line: How a Seismic Shift in Culture Is Threatening Free Speech and Shaping the Next Generation (Falia: cum o schimbare seismică în cultură ameninţă exprimarea liberă și formarea generaţiei următoare).

Fault Line îi provoacă pe conservatori și pe creștini să nu se retragă din arenă, Hallowell implorându-și cititorii să intre în aceste sfere ca producători, actori, jurnaliști și profesori, pentru a se angaja în cultură sau să întreprindă alte măsuri pentru a-și face vocea auzită în mijlocul vacarmului”, a scris Sean Hannity de la Fox News.

Convins că declinul moral din mass-media, din industria divertismentului și din universităţi se datorează lipsei de creștini devotaţi în aceste zone, Hallowell spune că izolarea creștinilor care s-au simţit subreprezentaţi sau interpretaţi greșit le-a legat mâinile, permiţându-le doar să se lamenteze cu privire la starea de lucruri existentă.

Implicarea creștinilor bine cimentaţi în valorile creștine va face însă o diferenţă în viitor.

„Este foarte ușor să respingi oameni care nu sunt prezenţi. Este mult mai greu să îi ignori pe cei care sunt chiar lângă tine, lucrând împreună cu tine”, a conchis Hallowell.