Dalai Lama antrenează călugări experţi în ştiinţă

506

Într-o clasă din complexul educaţional din Sarah, India, se aud exclamaţii, voci sonore. Teoria evoluţionistă este menţionată. Un călugăr invocă principiul incertitudinii al lui Heisenberg, iar altul vorbeşte despre natura subatomică a neutrinilor, relatează Huffington Post.

În complexul educaţional, un grup format din 65 de călugări tibetani şi călugăriţe lucrează împreună cu oameni de ştiinţă americani pentru a construi o legătură între cultura antică tibetană şi lumea modernă de azi.

„Aş vrea să mă întorc la mănăstire pentru a duce şi celorlalţi călugări cunoştinţele mele, pentru ca şi ei la rândul lor să ducă mai departe procesul (ştiinţific),"a declarat Tenzin Choegyal, un călugăr de 29 de ani care s-a născut în exil în India.

Acest obiectiv modest reflectă o schimbare imensă în cultura tibetană, unde schimbarea este în mod tradiţional privită ca un lucru negativ. Izolat de secole şi refuzând intrarea celor din afară, Tibetul nu a văzut niciodată vreo valoare în modernitate.

Educaţia s-a limitat aproape complet la şcolile monastice. Magia şi misticismul erau şi sunt în continuare o parte importantă a vieţii pentru mulţi oameni. Noile tehnologii erau de temut, până şi ochelarii au fost interzişi până la mijlocul secolului XX.

Astăzi totul se schimbă. Susţinute de Dalai Lama, care a devenit un militant pentru educaţia modernă, o serie de programe au fost create în exil, unde cercetători şi profesori americani fac educaţie ştiinţifică cu călugări tibetani.

Este vorba despre un program intensiv de vară, cu desfăşurare pe cinci ani, care aduce profesori de la Universitatea Emory din Atlanta. Pentru şase zile pe săptămână, şase ore pe zi, profesorii le predau călugărilor totul de la matematică elementară la neuroştiinţă.

„Religia budistă are un concept al minţii care datează de acum mii de ani," a declarat Larry Young, profesor de psihiatrie de la Emory. „Acum învaţă ceva diferit despre minte: legătura dintre minte şi corp, felul în care creierul controlează corpul."

Nevoia de schimbare

Din 1959, de când soldaţii chinezi au invadat Tibetul şi Dalai Lama împreună cu adepţii lui au trecut în India unde au creat o comunitate exilată, cultura tibetană tradiţională a început să piară sub numărul mare de chinezi de etnie han şi din cauza numărului mare de oameni care se mută în oraşe. Mulţi tineri tibetani vorbesc azi o amestecătură între chineză şi tibetană.

Schimbările culturale din Tibet provoacă valuri de proteste la fiecare deceniu. În cel mai nou val, zeci de călugări şi-au dat foc protestând împotriva politicilor Chinei, care consideră Tibetul o parte intregrală din China.

În aceste conjuncturi, Dalai Lama şi-a petrecut bună parte din viaţă căutând o cale prin care tibetanii să poată rămâne cu tradiţiile lor în timp ce îşi croiesc drum spre lumea modernă. A încurajat un sistem de educaţie modern pentru copiii născuţi în exil şi un sistem democratic de alegere a unui conducător politic pentru Tibet.

Rezultate

Primul grup de 26 de persoane a programului Emory tocmai a terminat cei 5 ani de studiu. Deşi nu au primit diplome, sunt aşteptaţi să dezvolte o programă curiculară ştiinţifică în şcolile monastice şi vor duce cu ei manualele realizate pentru program.

„Dalai Lama realizează că prezervarea culturii se va face prin schimbare," spune Carol Worthman, profesor de antropologie de la Emory.

Călugării şi călugăriţele din program sunt „cei mai buni", aduşi în complexul Sarah de la mănăstiri din India şi Nepal.

Deşi înainte de a ajunge aici nu au studiat decât religia şi matematică de bază, nu rigoarea academică le-a pus probleme. Fiind crescuţi pentru a vedea magia ca parte integrală a lumii în care trăiesc, problema a fost împăcarea cu principiile ştiinţei moderne şi trecerea de la cercetarea şi dezbaterile filozofice ca metodă de rezolvare a problemelor, la cercetare empirică şi date ştiinţifice.

„A fost un şoc cultural pentru mine," povesteşte un călugăr. Dar după cinci ani a reuşit să împace şi tradiţia şi ştiinţa modernă. „La bază budismul vorbeşte despre adevăr, iar realitatea şi ştiinţa au acelaşi scop". Întrebările la care ştiinţa nu are răspuns, precum credinţa în reîncarnare, sunt etichetate ca „probleme subtile".