Mesaj ecumenic: evanghelicii și catolicii sunt una „în nașterea din nou”

722

Credincioşii evanghelici şi catolici continuă să „se nască din nou”, împreună, punând accentul pe elementele care îi unesc, cum este doctrina îndreptăţirii prin credinţă, şi lăsând deoparte elemente care îi separă.

Cel puţin aceasta este ideea pe care o avansează Dan Delzell, pastor editorialist la cotidianul Christian Post. Editoriastul pledează pentru faptul că atât timp cât evanghelicii şi catolicii îi îndeamnă împreună pe oameni să se apropie de unicul Mântuitor – Iisus Christos -, modul diferit în care evanghelicii sau catolicii descriu în cuvinte experienţa aceasta nu este relevant.Pastorul dă exemplul doctrinei botezului. Cu toate că diferenţele sunt evidente, evanghelicii considerând că botezul este „mărturia regenerării spirituale", în timp ce pentru catolici este „sacramentul regenerării spirituale”, ambele confesiuni subliniază importanţa neprihănirii și a mărturisirii lui Iisus Christos, spune Delzell.  În spiritul promovării unităţii, Delzell face apoi apel la un moment istoric pentru catolici şi evanghelici, şi anume semnarea documentului ecumenic numit „Evanghelici şi catolici împreună”. Documentul reprezintă un angajament ecumenic în şapte puncte, semnat de teologii celor două confesiuni din Statele Unite ale Americii, în 1994. Parte a unei apropieri ecumenice începute în anii '80, documentul este o mărturisire a dorinţei comune de colaborare în scopul propovăduirii Evangheliei până la marginile Pământului, cea dintâi misiune a bisericii creştine. La momentul semnării acestui document, criticile au fost foarte aspre, atât din partea credincioşilor, cât şi a liderilor religioşi ai altor confesiuni. Criticile au gravitat în jurul a două argumente. Mai întâi, s-a spus că cineva nu ar putea să accepte concomitent două puncte de vedere opuse – nu este posibil ca cineva să creadă că mântuirea este doar prin credinţă (protestantism), dar în acelaşi timp să accepte şi că faptele bune contribuie la obţinerea vieţii veşnice (catolicism). În al doilea rând, Biserica Catolică a anatemizat evanghelia biblică, lucru de care nu s-a pocăit niciodată. De aceea, pentru a fi mântuit, un catolic ar trebui să creadă adevărata evanghelie şi să respingă falsa evanghelie a catolicismului, afirmă comentatorii.  Noul ecumenism şi Biserica CatolicăÎnsă criticile nu se referă la un eveniment în premieră pentru Biserica Catolică. Încă de la Conciliul Vatican II din 1962 (al 21-lea conciliu ecumenic din istoria de 2.000 de ani a bisericii), Biserica Romano-Catolică a abordat o politică mai flexibilă în relaţiile cu lumea modernă şi cu celelalte biserici şi a încercat apropierea de acestea. Noua politică din anii '60 nu s-a concretizat prin aderarea Bisericii Catolice la Consiliul Mondial al Bisericilor (1948), care îşi propune rezolvarea unor probleme de ordin social, precum ajutorul în urma dezastrelor şi lupta pentru limitarea relelor din societate. Totuşi, Papa s-a implicat direct şi activ în problemele societăţii în mai multe ocazii, de-a lungul timpului. Mai mult, pontificatul lui Ioan Paul al II-lea, continuat de cel al Papei Benedict al XVI-lea, arată o deschidere faţă de discuţii cu diverse confesiuni protestante şi cu ortodoxia răsăriteană. În plus, Biserica Catolică a ocupat un rol proeminent ca gazdă a numeroase congrese şi simpozioane religioase. Nivelul la care au ajuns discuţiile, în ciuda diversităţii, reprezintă un progres remarcabil. Deși nicio confesiune nu doreşte eliminarea diferenţelor privitoare la tradiţii şi crezuri, există un mare câștig al acestui dialog, consideră analiștii, și anume perspectiva colaborării Bisericilor în programe sociale. Iar demersul este uimitor, ţinând cont că în urmă cu aproape un mileniu avea loc Marea Schismă dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. Astăzi, din ce în ce mai des auzim lideri creştini care consideră că schisma a fost o greşeală ce ar trebui reparată, iar noul ecumenism este o dovadă a acestor eforturi.