„Matthew cel Mare”, povestea băieţelului cu diagnostic terminal care a trăit

245

Ariann și Drew Corpstein nu cumpăraseră nimic pentru bebelușul căruia Ariann avea să îi dea naștere. Credeau că va trăi doar câteva ore, înainte să fie ucis de o malformaţie a creierului. Nici în cel mai frumos vis al lor nu își imaginaseră că micul Matthew avea să învingă lupta cu moartea înainte de a se naște.

Cei doi tineri americani s-au căsătorit în 2013, după ce unul dintre fraţii lui Drew le-a făcut cunoștinţă, și și-au început viaţa de familie având cariere separate. Ea preda engleză la Liceul Ankeny, iar el tocmai deschisese o clinică de chiroterapie. Nu a trecut mult și Ariann a renunţat la slujba ei de profesoară pentru a se ocupa de gestionarea clinicii. „Practic, a devenit șefa mea”, glumea Drew.

În tot acest timp, tânăra familie a încercat să aducă pe lume un copil. Ariann a rămas însărcinată, însă nu a putut duce sarcina la bun sfârșit. Au așteptat o vreme înainte să reîncerce, iar după ce durerea și stresul cu munca s-au mai diminuat, au reușit să conceapă din nou. Experienţa traumatică de la prima sarcină i-a făcut să apeleze la un specialist în obstetrică încă din primele săptămâni de sarcină. Însă între dorinţa lor de a fi totul în regulă și realitate a apărut o prăpastie care părea de netrecut.

Primele teste de sânge au arătat că ceva nu este cum trebuie. Nivelul de fier din sângele fătului era prea mic. Ariann fusese cândva anemică, însă credea că nu mai are probleme, ba chiar donase sânge la un centru care, în mod normal, nu recoltează de la donatori anemici. Medicul i-a prescris vitamine prenatale astfel încât organismul ei să poată absorbi nutrienţii de care avea nevoie și pentru ea, și pentru bebeluș. O analiză cu ultrasunete a urmat la 23 de săptămâni, iar radiologul a observat că ceva nu este cum trebuie. Specialistul care o monitoriza i-a confirmat: potrivit testelor, micuţul nenăscut avea o malformaţie a creierului.

Ariann și Drew erau în drum spre o conferinţă atunci când au primit vestea prin telefon. Au tras pe dreapta și au început să plângă. „Ne-am ţinut în braţe aproape o oră”, își amintea Drew. „A fost una dintre cele mai grele zile din vieţile noastre.”

Ajunși acasă, au contactat imediat un medic specializat în sarcini cu risc ridicat. După mai multe analize, acesta le-a spus că fătul are format trunchiul cerebral, cel care controlează funcţiile autonome ale corpului (respiraţia, bătăile inimii), însă că nu avea un creier complet. O a doua opinie sugera ceva similar: copilul dezvoltase ceva mai mult decât trunchi cerebral, însă creierul nu s-a divizat în două jumătăţi. „Cel mai bun pronostic era că bebelușul va supravieţui doar câteva zile”, spunea medicul care s-a ocupat de cazul familiei Corpstein. Așa că specialiștii le-au sugerat doar două opţiuni: să facă un avort sau să inducă travaliul mai devreme pentru a întrerupe sarcina. Niciuna nu era însă cu adevărat o opţiune pentru Ariann și Drew, care sunt creștini devotaţi. „Simţeam că nu este dreptul meu să iau o astfel de decizie”, mărturisea Ariann.

Cei doi tineri nu au spus nimănui prin ce trec, în afară de câteva rude și prieteni foarte apropiaţi. Asta i-a scutit de explicaţii dureroase, dar nu i-a ferit complet de durere. Ariann își amintea cum pacienţii de la clinica soţului ei obișnuiau să o întrebe „Și? Știţi ce va fi?”, iar când răspundea că mai așteaptă puţin, replica negreșită era „da, orice, numai să fie sănătos, nu?”. Prima dată când a avut o astfel de conversaţie, tânăra s-a retras la toaletă ca să poată plânge nevăzută. Singura care știa să îi aline durerea era mama ei. „Mi-a spus că, și dacă nu se va naște sănătos, noi tot îl vom iubi, fie ce o fi”, își amintea Ariann.

În ultimele săptămâni de sarcină au încercat să își distragă mintea de la nefericirea pe care o așteptau. Au mers într-o vacanţă frumoasă în Costa Rica și au numit-o „prima vacanţă cu bebelușul”. Era o denumire tristă, dar care avea să se adeverească, chiar dacă Drew era aproape copleșit de tristeţe când simţea cum fătul lovea cu piciorușele în burta mamei, realizând că probabil nu va avea să fie niciodată mai vivace decât atunci.

Când a sosit ziua nașterii, cei doi s-au internat într-un centru hospice neonatal, un serviciu medical pentru familiile pentru care ziua nașterii este posibil să fie și ziua decesului celui mic. Ariann a trecut prin trei zile chinuitoare de travaliu. Când a născut, în sfârșit, Drew era acolo. Le-a spus rudelor că „este băieţel” și că avea cordonul ombilical înfășurat de trei ori în jurul gâtului. Cel mic nu a plâns la naștere, doar a scos un mic pufăit. Așa că proaspătul tătic credea că bebelușul era deja pierdut.

I-au pus numele Matthew (Matei) și l-au așezat pe pieptul mamei. Deodată, micuţul a vărsat și a început să respire mai ușor. Din instinct, Ariann a încercat să îl hrănească și a fost uimită să vadă că cel mic caută mâncarea. „Asistentele i-au dat nota 10 din 10 pentru asta,” povestea mămica. „Ne-au spus că nou-născuţii nu fac, în mod normal, asta.”

Matthew a întrecut așteptările tuturor și a continuat să facă asta de la o oră la alta. Chiar dacă inima îi bătea mai încet decât era normal, a continuat să respire. Surpriza și mai mare a venit de la examenul RMN. Micuţul Matthew fusese diagnosticat greșit. Creierul lui era complet format, însă era înghesuit într-o parte a cavităţii craniene de un fluid care se acumulase acolo. Testele iniţiale greșiseră.

Pe 4 august, după ce micuţul Matthew a fost operat pentru a-i fi drenat acel lichid, părinţii l-au luat acasă. La două săptămâni de la nașterea lui, Matthew era, dacă ignorai operaţia, dezvoltat ca orice alt bebeluș de vârsta lui.

E atât de uimitor că, acum câteva zile, a fost operat pe creier, iar acum este la noi în casă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic”, spunea mama, încă sub efectul răsturnării de situaţie. Medicul care l-a operat pe micuţ spunea că astfel de cazuri sunt „foarte rare” și că „de cele mai multe ori, aceste diagnostice sunt corecte, de aceea avem servicii precum hospice-ul neonatal”. Aceste instituţii sunt pregătite pentru orice rezultat. Chiar și pentru unul fericit. Un psiholog și un asistent social le-au fost aproape lui Ariann și Drew și i-au ajutat să se adapteze rapid. Asistentul social chiar i-a ajutat să cumpere ce aveau nevoie pentru bebeluș: pătuţ, scutece, hăinuţe.

Părinţii încă trebuie să îl monitorizeze foarte atent pe Matthew, care prezintă riscul de a dezvolta afecţiuni neurologice care să îi limiteze pe termen lung mobilitatea sau abilităţile cognitive. Însă amândoi sunt convinși de ceea ce Ariann spunea: „Dacă nu crezi în miracole, Dumnezeu ni l-a trimis pe Matthew ca să ne amintească că ele există.”

Ariann și Drew au deschis o pagină de donaţii prin care strâng bani pentru a putea plăti cheltuielile medicale ale micuţului lor, pe care l-au poreclit deja „Matthew cel Mare”.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.