Fericită că mama ei a refuzat avortul, Molly Anne militează pro-viaţă

104

Mama lui Molly Anne Dutton ar fi putut considera că viaţa care se forma în pântecele ei era o greșeală teribilă. Și nu o greșeală a ei, ci a bărbatului care a violat-o. Femeia nu doar că rămăsese însărcinată în urma unui abuz sexual, dar era nevoită ca, din pricina sarcinii, să se confrunte și cu ameninţări din partea soţului ei, care o pusese să aleagă între căsnicie și păstrarea copilului.

În ciuda presiunilor, a hotărât să păstreze copilul și, ajutată de o fundaţie creștină, a putut duce sarcina la termen și a dat copilul spre adopţie. Nu mai mult de 22 de ani mai târziu, fetiţa ei, Molly Anne, devenită de acum o tânără absolventă de facultate, a primit distincţia Miss Homecoming Queen, de la Universitatea Auburn.

Premiul Homecoming Queen are tradiţie în Statele Unite și se acordă mai mult pe criterii de popularitate decât pe criterii de frumuseţe. Candidaţii își fac adevărate campanii „electorale" în care sunt susţinuţi și promovaţi de prietenii lor. Distincţia este una bazată pe voturi, de aceea nominalizaţii sunt, de obicei, persoane implicate în diverse activităţi în folosul comunităţii.

Pentru Molly Anne, decisivă a fost implicarea ei în campania pro-adopţie, pentru promovarea căreia a folosit chiar povestea vieţii ei. Tânăra vorbește despre povestea vieţii ei ca despre un „har" și spune că „vocea ei este o voce pentru cei care nu au glas". „Fiindcă acea resursă [fundaţia creștină, n.r.] a fost disponibilă, mama mea a decis să mă nască. Și iată-mă acum, vorbind cu voi, 22 de ani mai târziu. (…) Vreau doar să le spun femeilor că dacă se găsesc în această situaţie, există resurse la care pot apela."

Molly Anne trăiește pentru că mama ei a găsit în fundaţia creștină americană o alternativă și un sprijin. Multe „mame-din-greșeală” nu știu însă că au această alternativă, iar altele o ignoră în cunoștinţă de cauză. Și cu unele și cu celelalte americanul John Barros lucrează full-time, deși nu îl plătește nimeni. Bărbatul și-a asumat ca o vocaţie creștină „meseria" de a sta 9 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, lună de lună și an după an, în faţa unei clinici în care se fac avorturi, pentru a convinge pacientele să nu renunţe la sarcină.

Barros se folosește de orice resursă la care poate apela: flyere, postere, megafon pentru a-și transmite mesajul pro-viaţă. Așa a reușit, în ultimii trei ani, să salveze 1.000 de copii care ar fi urmat să fie avortaţi.

Ce impresionează în plus la povestea lui este că viaţa lui însăși pare un miracol. Bărbatul a trecut prin numeroase operaţii – patru pentru cancer, două din cauza unor anevrisme cerebrale și altele din pricina unui accident de mașină – și cu toate acestea reușește să își menţină programul de lucru în faţa clinicii din Orlando, insistând că nu are niciun merit pentru tot ce a realizat.

„Uitându-mă în urmă văd cum Dumnezeu m-a dezbrăcat de toată mândria, luându-mi tot ce consideram preţios, tot ceea ce mi-era drag", spunea Barros într-un documentar video despre misiunea lui. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile acestea, pentru că ele mi-au arătat că El este la cârma lucrurilor și că El conduce viaţa, în cele mai mici detalii ale ei."