Condamnaţi pentru că spun ceea ce cred – "crucea" creştinilor din ţările arabe?

100

A trăi în acord cu propriile convingeri şi a te exprima în conformitate cu ceea ce crezi este un lucru dezirabil, însă potenţial periculos dacă te afli, spre exemplu, într-o ţară ca Egiptul, unde, în urma revoluţiei din 2011 soldată cu demiterea preşedintelui Hosni Mubarak, lucrurile au luat o turnură deloc favorabilă creştinilor egipteni.

Dacă anterior revoluţiei, serviciile de securitate temperau zelul musulmanilor extremişti, mediind între aceştia şi minoritatea creştină, actuala conducere permite grupurilor ultraconservatoare (printre care şi celui cunoscut sub numele de Salafis) să apeleze la instanţă pentru pedepsirea celor pe care îi consideră o ameninţare la adresa tradiţiei şi a învăţăturii lor religioase.

Pe acest fond, au fost înregistrate numeroase cazuri de urmărire penală a unor creştini acuzaţi de blasfemie, printre ei numărându-se un profesor din Luxor care a fost amendat cu 14.000 de dolari pentru jignirea profetului Mahomed în clasă, un avocat care a fost condamnat la un an de închisoare pentru insultarea islamului într-o conversaţie privată, un secretar de şcoală care a fost pedepsit cu 6 ani de detenţie pentru că l-ar fi denigrat pe profetul Mahomed într-o discuţie cu doi colegi musulmani.

Într-un registru similar se înscrie şi povestea profesorului creştin Beshoy Kamel, care, atunci când a constatat că numele şi imaginea îi sunt folosite pentru a denigra islamul şi preşedintele pe un cont fals de Facebook, a informat imediat poliţia, denunţând totodată acest neadevăr pe contul personal al aceleiaşi reţele de socializare. A fost suficient însă ca un singur localnic Salafi să depună plângere împotriva lui Kamel, ducând la condamnarea la 6 ani de închisoare a acestuia. Procesul nu a fost deloc lipsit de probleme, o întreagă opoziţie formată împotriva profesorului ducând la răspândirea presupuselor texte semnate de el şi la o serie de proteste violente menite să pună presiune asupra procurorilor responsabili de caz.

Toate aceste evenimente nu ar fi căpătat însă proporţii de ordin penal în absenţa presiunii exercitate de protestele reprezentanţilor Salafi, care, în repetate rânduri, au manifestat şi agresivitate faţă de promotorii creştini ai ideilor contradictorii islamului. Pentru aceştia, vechea metodă de reconciliere prin intermediul unui şeic sau al unui preot nu mai reprezintă de mult o variantă demnă de luat în calcul, moartea sau închisoarea fiind considerată dreaptă pentru „duşmanii" religiei lor.

Deşi majoritare, cazurile creştinilor acuzaţi din pricina exprimării crezului personal nu sunt singurele de acest fel, în numele ideii că „sfidarea religiei, a oricărei religii, este o crimă, nu o formă de exprimare", fiind puse sub oprobiu şi actele de promovare a ateismului (situaţia unui profesor condamnat la 5 ani de închisoare) sau chiar manifestărilor evident extremiste ale unor musulmani (cazul predicatorului musulman care a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru că a rupt o Biblie în timpul unui protest), cu menţiunea că acestea din urmă sunt întâmpinate de către autorităţi cu o mai mare înţelegere şi toleranţă.

Niciun articol afișat