Era de așteptat ca, după publicarea de către Charlie Hebdo a noii caricaturi cu Mahomed, spaţiul musulman să reacţioneze. A făcut-o într-un mod ameninţător. Situaţia în sine evidenţiază două percepţii total opuse cu privire la credinţe și convingeri, readucând în discuţie o temă mai veche cu privire la conflictul între civilizaţii.

Desenele cu Mahomed au provocat furie. Aceasta ar putea fi concluzia sintetică a reacţiei lumii musulmane faţă de ceea ce a fost apreciat ca o jignire la adresa religiei islamice. Răspunsul musulman ar fi putut fi anticipat de cine a luat în serios teza susţinută de un profesor renumit de la Harvard. Însă viziunea despre viitor a lui Huntington a fost mult timp discreditată în anumite cercuri știinţifice.

Acum, odată cu eșecul declarat al multiculturalismului și în faţa provocărilor tot mai insistente ale extremismului, „conflictul dintre civilizaţii” susţinut de politologul american reintră în atenţia publică. Iar aici nu este vorba doar de reacţia violentă a unei organizaţii teroriste, ci de o atitudine de protest a unei culturi faţă de o altă cultură.

Spaţiul islamic răspunde

Africa și Orientul Mijlociu s-au aflat pe lista regiunilor care au reacţionat vehement. Mai multe biserici și centre culturale franceze au fost incendiate. Protestatarii nigerieni strigau pe străzi în limba locală: „Charlie este Satan – Iadul îi va devora pe cei care susţin Charlie”, conform BBC. Este replica ce ar putea rezuma atmosfera care caracterizează mare parte a spaţiului islamic.

Chiar și Turcia, o ţară cu aspiraţii de integrare în UE, a înregistrat proteste violente. Conduşi de un cleric islamist, manifestanţii au dat foc unui exemplar al ziarului francez, iar guvernul Turciei a blocat toate site-urile care au preluat caricatura profetului Mahomed. În schimb, într-o ţară expusă influenţei talibanilor, cum este Pakistan, protestatarii au cerut spânzurarea caricaturiștilor, iar în Algeria s-a scandat „Suntem toţi Mahomed”.

Reacţia extremiștilor

Ameninţările venite din partea organizaţiilor teroriste nu constituie nicio noutate, fiind la fel de incisive ca și cele de până acum. Replica Statului Islamic a sosit fără ezitare. „Charlie Hebdo a publicat din nou desene jignitoare cu profetul Mahomed, iar acesta este un act extrem de stupid”, se auzea la postul de radio oficial al Statului Islamic.

Și organizaţii care nu au fost în prim-planul atentatului de la Paris au ieșit la rampă cu anunţuri la fel de acide. De exemplu, Hezbollah a avertizat că noua caricatură cu profetul Mahomed va duce la mai mult „terorism și extremism”.  Mișcarea libaneză este convinsă că ceea ce au făcut caricaturiștii francezi „este un act ce contribuie direct la susţinerea terorismului, extremismului și fundamentaliștilor”.

Nici Hamas nu a rămas datoare cu un răspuns. Un oficial de rang înalt din cadrul organizaţiei a apreciat că „Charlie Hebdo nu a învăţat lecţia. Musulmanii din lume, dar mai ales din Franţa, nu sunt și nu vor rămâne tăcuţi în faţa unor caricaturi care le insultă Profetul”.

Reacţia democraţiilor occidentale

Modul în care s-a poziţionat Vestul faţă de aceste reacţii violente ilustrează cât de puternice sunt diferenţele de percepţie între cele două spaţii geografice. În timp ce Occidentul creștin preamărește libera exprimare, Orientul islamic preamărește aniconismul. Nu este vorba aici doar o diferenţă de percepţii, ci și de valori.

Replica lui Hollande la aceste proteste este concludentă în această privinţă. „Mă gândesc la aceste ţări care uneori nu pot să înţeleagă ce este libertatea de exprimare, pentru că ele sunt private de ea. Vreau să le transmit, în continuare, solidaritatea mea, dar, în acelaşi timp, că Franţa are principii şi valori ca libertatea de exprimare.” Și Statele Unite au condamnat violenţele care au însoţit aceste manifestaţii, reafirmând dreptul „universal” al presei de a publica liber orice tip de informaţie, inclusiv caricaturi.

Conflict între civilizaţii sau „sfârșit al istoriei”?

O privire de ansamblu asupra fenomenului permite evidenţierea faptului că nu doar teroriștii au probleme „de gust” în ceea ce privește spiritul caricaturist al francezilor. Același lucru se poate spune și despre musulmanul simplu, care deocamdată și-a exprimat indignarea în stradă. Tensiunile sunt și rezultatul unor diferenţe profunde între două spaţii monoteiste. Occidentul (prea puţin creștin) și Orientul (mult prea islamic) sunt la poluri opuse în privinţa unor percepţii despre viaţă.

Acest decalaj a fost teoretizat într-o amplă lucrare de către Samuel Phillips Huntington, profesor la Harvard, analist politic, fost consilier al lui Clinton, care a obţinut notorietatea prin lucrarea Ciocnirea civilizaţiilor și refacerea ordinii mondiale. Iniţial, și-a expus teoria în Foreign Affairs, ca o replică la cartea lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om. Dacă politologul cu origini japoneze dădea frâu liber optimismului, considerând că democraţia și capitalismul au devenit singura alternativă ideologică pentru naţiunile contemporane și că parcursul istoric al regimurilor politice se va sfârși cu acestea, nu același lucru se poate spune despre oponentul său. Pentru Huntington, pacea atât de mult așteptată este iluzorie. Surprizele de-abia acum vor începe, atâta timp cât conflictele viitorului vor fi alimentate de diferenţele de ordin cultural și religios.

Cât de inocent este Occidentul?

„Ciocnirea civilizaţiilor va domina politica mondială. Linia dintre civilizaţii va reprezenta în viitor linia frontului”, spunea Huntington în articolul său din 1993. O cauză fundamentală a acestor conflicte este credinţa Vestului în universalitatea sistemului său politic și a valorilor sale. Huntington îi avertiza pe politicienii democraţi să înţeleagă că modernizarea nu presupune în mod necesar occidentalizare. Neînţelegerea acestei situaţii este posibil să ducă la amplificarea fundamentalismului. În consecinţă, cu cât Vestul va promova mai intens ideile specifice pe care să le impună și altora, cu atât va genera o reacţie împotriva „imperialismului drepturilor omului” și o reafirmare a valorilor indigene.

Soluţia ieșirii din acest carusel periculos ar fi ca Occidentul să dezvolte o înţelegere mai profundă a ipotezelor religioase care stau la baza altor civilizaţii. Însă suntem departe de această construcţie, chiar dacă ea este clamată. În realitate, s-a conturat un zid dincolo de care se află în dispută libertatea absolută de exprimare (simbolizată de Charlie Hebdo) și un set de valori pe care Occidentul nu îl are și nici nu dă semne că îl înţelege. Astfel, conform teoriei lui Huntington, terorismul ar fi doar partea vizibilă a unui iceberg adânc.

Deocamdată asistăm la o accentuare a fisurilor. Cele două părţi rămân pe poziţii. Occidentul își apără valorile, iar islamicii ameninţă. În acest timp, actorii principali bifează la capitolul imagine. Charlie Hebdo are un tiraj-record, Hollande crește în sondaje, iar Statul Islamic își întărește rândurile. Cu alte cuvinte, nu toată lumea pierde din eventualele conflicte.