Decizii CEDO care pavează drumul spre secularizarea societăţii

80

Marţi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pus o piatră de hotar pe drumul spre secularizarea societăţii, notează BBC, evidenţiind verdictele date ieri în patru procese intentate de creștini tradiţionaliști britanici, împotriva angajatorilor lor.

Doar unul dintre petiţionari a avut câștig de cauză. În trei din cele patru cazuri, Curtea de la Strasbourg (Franţa) a decis că principiul egalităţii trebuie să fie prioritar în faţa dreptului la manifestarea credinţelor religioase personale și a respins apelurile creștinilor concediaţi pentru că și-au exprimat religia la locul de muncă.

Nadia Eweida, un recepţioner al British Airways, fusese concediată pentru că a refuzat să renunţe la purtarea unui pandantiv mic, din argint, sub formă de cruce. Ea a dat în judecată compania, însă statul i-a respins acuzaţia.

Femeia a dus procesul mai departe, la CEDO, care a decis că guvernul Marii Britanii și curţile judecătorești naţionale au eșuat în protejarea dreptului femeii la a-și exprima credinţa creștină. Mai mult chiar, CEDO a hotărât acordarea unei despăgubiri de 6.000 de euro care să compenseze atât cheltuielile de judecată, cât și salariile de după concediere.

Cazul Eweida are însă două particularităţi care îi împiedică pe creștini să se bucure pe deplin. În primul rând, curtea a evidenţiat că pandantivul-crucifix era prea „discret" pentru a putea strica imaginea British Airways. În al doilea rând, compania aeriană și-a schimbat politica privind uniformele, pentru a permite simbolurile creștine, la scurt timp după demararea procesului.

Celelalte trei cazuri s-au finalizat cu respingerea acuzaţiilor, semnalând astfel o migrare tot mai vizibilă către secularizarea spaţiului public.

Judecătorii au respins apelul lui Shirley Chaplin, o asistentă din Exter, somată să renunţe la purtarea unui crucifix, pe motiv că acesta ar fi fost ne-igienic. Curtea a declarat că nu este în măsură să judece riscul privind sănătatea, ridicat de crucifix, însă verdictul ei sugerează că dacă o companie poate să demonstreze un astfel de risc, poate și să împiedice angajaţii să poarte simboluri religioase.

Lilian Ladele, ofiţer al Stării Civile din Islington Council, Londra, a pierdut procesul prin care contesta decizia de concediere, ca urmare a faptului că a refuzat să oficieze căsătorii gay.

Gary McFarlane, care lucra pentru asociaţia Relate, a refuzat să consilieze cupluri gay privitor la relaţiile lor sexuale (deși consiliase persoane homosexuale cu privire la relaţiile lor) și a fost concediat.

Atât Ladele, cât și McFarlane, au solicitat la CEDO ajungerea la un „compromis rezonabil", în urma căruia angajatorul ar fi folosit angajaţi alternativi pentru a efectua sarcinile care intrau în conflict cu credinţele religioase ale celor doi. Ei au subliniat că acţiunile lor nu au împiedicat nicio persoană gay să semneze un parteneriat civil sau să aibă acces la consiliere.

Curtea a respins cererile, motivând că angajatorii ar putea obliga angajaţii să fie de acord cu o politică rezonabilă. Aceasta nu înseamnă că o companie poate să ignore vederile religioase ale angajaţilor, ci că poate să le subordoneze unor „priorităţi mai mari" – în cazul de faţă tratamentul egal al homosexualilor.

Voci cu greutate în domeniul juridic, precum cea a judecătorului John Laws de la Curtea Supremă de Justiţie a Marii Britanii, susţin că religia – fiind „o chestiune de opinie" care nu poate fi dovedită – nu ar trebui, prin urmare, să fie folosită ca bază pentru construirea de legi. Și că o legislaţie care ar proteja perspectivele, doar pentru că sunt religioase, ar fi iraţională, dezbinătoare și arbitrară, a mai notat BBC.