Libertatea religioasă în Europa creștină

332

„Societăţile care au ca scop garantarea libertăţii religioase sunt mai puternice, mai drepte și mai încrezătoare". Această declaraţie recentă a unui oficial guvernamental britanic este, totuși, într-un contrast cu numeroasele atitudini de intoleranţă religioasă manifestate chiar în Europa.

„Libertatea de a practica, modifica sau împărtăși credinţă sau credinţa fără discriminare sau opoziţie violentă este un drept uman fundamental ca toţi oamenii să se bucure", a declarat baroneasa Warsi, în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de externe, la New York, pentru a discuta despre eforturile internaţionale de combatere a violenţei în numele religiei. Politician de origine pakistaneză, membră a Camerei Lorzilor din Parlamentul Britanic, baroneasa citată de Christian Today este și prima femeie musulmană care a devenit ministru în Marea Britanie.

Conștientă că există probleme de implementare a rezoluţiilor ONU, Warsi a adăugat că „este vital să trecem dincolo de rezoluţiile ONU în acţiuni practice care să demonstreze că violenţa în numele religiei sau a credinţei nu este niciodată justificată", arată site-ul guvernamental britanic.

În mod paradoxal însă, chiar Anglia are probleme în instaurarea unui climat de toleranţă faţă de convingerile religioase. Este de notorietate cazul lui Tony Miano, arestat în Londra pentru că a predicat despre abţinerea de la imoralitatea sexuală, atât heterosexuală, cât şi homosexuală, în centrul Wimbledon. Poliţia Metropolitană a afirmat atunci că, deşi predica în sine nu era o ofensă, partea specifică a Bibliei din care Miano predica a fost interpretată ca mesaj homofob.

Cazul a constituit un argument pentru organizaţiile internaţionale care constată o diminuare a libertăţii religioase chiar și în Europa creștină. Astfel, directoarea Observatorului Intoleranţei și Discriminării împotriva Creștinilor din Europa, Dr. Gudrun Kugler, a publicat un raport în care afirmă că „intoleranţa și discriminarea împotriva creștinilor includ refuzarea drepturilor creștinilor, cum ar fi la libertatea de exprimare sau libertatea de conștiinţă". Raportul menţionează că unele decizii ale instituţiilor politice sunt responsabile de această situaţie.

Forme subtile de încălcare a conștiinţei religioase prin implicarea unor instituţii au fost expuse în cadrul conferinţei „Libertatea religioasă în România şi UE" susţinută în 2010 la București. Un asemenea mesaj a sosit chiar din Anglia, din partea lui Alex Spark de la The Christian Legal Centre din Marea Britanie care a prezentat trendul îngrijorător din această ţară, unde practicarea credinţei în spaţiul public, adică la locul de muncă, în mass-media, în instituţii, a căpătat un statut prohibitiv, multe persoane având realmente de suferit din acest motiv, ajungându-se până la pierderea locului de muncă.

În schimb, în România, problema libertăţii religioase trebuie analizată după alţi parametri. Deși în România e mai multă libertate religioasă decât în ţările occidentale, în anul 2011, Departamentul de Stat a publicat un Raport cu privire la Libertăţile Religioase ce conţine o serie de critici la adresa României. În conformitate cu acest raport, România face progrese privind libertatea religioasă, dar rămân încă nenumărate probleme nerezolvate. Printre acestea, raportul menţionează anumite abuzuri sau cazuri de discriminare bazate pe afilierea religioasă, credinţe sau practici. „Au fost cazuri în care unii prelaţi ai Bisericii Ortodoxe au dovedit ostilitate faţă de membrii bisericilor neortodoxe şi au criticat activitatea de misionariat", se mai arată în raport.

Și raportul din 2013 conţine relatări despre cazuri de discriminare socială din pricina afilierii, credinţei sau practicii religioase. Au fost și cazuri în care unii clerici ortodocşi și-au arătat ostilitatea faţă de credincioșii altor biserici, criticându-le activităţile și negându-le accesul în cimitire. În documentul dat publicităţii la Washington sunt criticate si manualele de religie, care îi favorizează pe ortodocși și defăimează celelalte culte.