Pastori citaţi în instanţă, cu predici cu tot

3600

Mai mulţi pastori din Houston (SUA) au fost somaţi de conducerea orașului să prezinte la tribunal copii după predicile pe care le-au ţinut despre homosexualitate. „Corectitudinea politică” își arată colţii, pastorii riscând amendă sau chiar privarea de libertate pentru îndrăzneala de a defini homosexualitatea ca păcat.

Democraţia autentică nu se dezvoltă decât într-un climat al corectitudinii politice. Aceasta este convingerea puternică a celor care susţin cu fermitate egalitatea sub toate formele ei. În numele acesteia, oricine ar trebui să își găsească loc sub soare, indiferent de culoarea pielii sau de orientarea sexuală.

Problema sexuală se pare că ocupă un loc prioritar pe agenda publică. S-ar putea spune chiar că în jurul ei gravitează majoritatea discursurilor, care utilizează democraţia ca o trambulină pentru aruncarea în abis a unor valori tradiţionale ce cândva constituiau reperele unei societăţi așezate.

Nu mai este cazul. Devine tot mai evident că democraţia are derapajele ei și că sub lozinca egalităţii se pot ascunde germenii unei noi dictaturi. Ceea ce este ciudat este faptul că nu se mai pot face afirmaţii decât într-un anumit sens. Miza așezată pe valorile biblice este generatoare de probleme. O demonstrează situaţia din Houston.

O ordonanţă cu adresă precisă

Primăria acestui important oraș din Texas a emis în luna mai o ordonanţă pentru protejarea drepturilor homosexualilor. Între altele, ordonanţa le permite travestiţilor să depună plângere dacă nu li se permite accesul la toaletă sau sunt discriminaţi la angajare sau în mediul casnic.

Aceasta nu ar fi chiar o noutate, mai ales pentru spaţiul american, unde homosexualii sunt în plină ofensivă legislativă. Partea interesantă a poveștii constă în faptul că primarul orașului, Annise Parker, este o lesbiană declarată. De aici decurge și miza întâmplării.

Așa cum era de așteptat, biserica creștină a încercat să se opună ordonanţei. Mai bine de 400 de pastori au început o campanie de strângere de semnături pentru o petiţie împotriva ordonanţei și au făcut plângere la tribunal pentru suspendarea acesteia. Ciudat este faptul că incidentul are loc în Texas, adică într-unul dintre statele americane situate în celebra Centură Biblică, acolo unde conservatorismul părea să fie de neclintit.

Pastorii citaţi la tribunal

În apărarea sa, primăria a solicitat ca cinci dintre pastori să prezinte în instanţă, printre alte documente, și predicile ţinute în bisericile lor. În citaţie se amintește de toate discursurile sau predicile care amintesc despre ordonanţă, despre primarul Annise Parker, despre homosexualitate sau identitate de gen.

„Ca autorităţile să intre în biserici și să le ceară pastorilor să vină cu predicile la tribunal… asta este deja prea mult. S-a mers prea departe! Asta nu mai este America!” a declarat la un post TV local pastorul Herman Castano, unul dintre cei care au primit citaţii.

Autorul creștin Eric Metaxas și-a exprimat surprinderea și îngrijorarea faţă de această situaţie, convins că America a luat-o pe un drum de pe care este dificil să se mai întoarcă. Şi în eventualitatea în care cazul din Houston va fi închis, iar primăria își va retrage plângerea (ceea ce pare că se va și întâmpla), situaţia nu se va schimba, fiindcă pe fond s-a ajuns deja la o situaţie extrem de complicată. „Poate că vom câștiga această rundă, dar e clar că avem o problemă, și nu numai în Houston”, a scris Metaxas.

O problemă veche

Cazul Houston nu face decât să ilustreze drumul înfundat pe care merge noua construcţie democratică, una în care în numele toleranţei se anulează dreptul de exprimare a convingerilor proprii.

De altfel, Houstonul nu este singular pe harta noii toleranţe. În anul 2003, o situaţie similară s-a petrecut în Suedia, acolo unde, conform legislaţiei suedeze, „căsătoria” între homosexuali este permisă și în biserică. Din această perspectivă, pastorii care ţin la valorile tradiţionale au o viaţă grea. „În Suedia, cei care predică Biblia în biserică merg la închisoare”, se putea citi pe banderolele câtorva zeci de demonstranţi adunaţi în faţa tribunalului din Jönköping, pentru a-l susţine în timpul procesului pe Åke Green, un pastor penticostal condamnat iniţial la o lună de închisoare. Instanţa de fond a considerat că pastorul s-a făcut vinovat de „săvârșirea infracţiunii de incitare la ură faţă de homosexuali”.

Cu un an mai devreme, Harry Hammond, un cetăţean englez, a fost amendat fiindcă a purtat o pancartă pe care scria: „Stop imoralităţii. Stop homosexualităţii. Fără lesbianism.” La vremea respectivă cazul a ajuns de notorietate în Marea Britanie. Deși a fost agresat și trântit la pământ, Hammond a fost cel amendat, nu agresorii. Desigur, poate fi discutabilă corectitudinea gestului lui Hammond, însă pe fond problema rămâne aceeași. Drepturile par să fie oferite cu dedicaţie. Adică unii sunt mai egali decât alţii.

Unde a dispărut adevărul?

În epoca „noii toleranţe”, nu doar etica este relativizată. Adevărul însuși nu mai există. Absolutizarea sa este percepută ca un pericol. Convingerile proprii sunt diluate, fiindcă sunt considerate forme de intoleranţă. De aceea, activiștii gay își permit să îi acuze pe creștini de bigotism. Intoleranţa este printre acuzaţiile cel mai frecvent întâlnite.

Noua abordare izvorâtă din corectitudinea politică l-a determinat pe H.R. Patapievici să concluzioneze că aceasta „nu diferă cu nimic de vechiul ideal fascist ori comunist de ideologizare forţată a societăţii“. O opinie similară o exprimă filosoful britanic Philip Atkinson, care consideră corectitudinea politică o formă generată de „aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziţia și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la Holocaust.”

Pot părea replici dure la actuala formă de construcţie a societăţii. Ele nu fac decât să indice premisa greșită că egalitatea nu se poate implementa decât prin detașarea de ceea ce a stat la baza civilizaţiei creștine. În consecinţă, drepturile atât de clamate par să fie rezervate doar unora. Iar aici nu este vorba doar de homosexualitate, ci de un tipar de gândire care începe să se încurce în propria sa construcţie. Unul care și-a propus să realizeze prea mult pe un fundament extrem de șubred.

Foto: Wikimedia