Proliferarea yoga este semnul confuziei spirituale

1132

Un teolog de frunte al bisericii baptiste a afirmat recent că practica yoga este incompatibilă cu creștinismul, informează USA Today. Poziţia prezentată vizează nu doar incompatibilitatea între creștinism și yoga, ci semnalul pe care proliferarea yoga îl dă cu privire la starea de confuzie spirituală a lumii.

Albert Mohler, președintele Southern Baptist Theological Seminary a răspuns cărţii scrise de Stefanie Syman, The Subtle Body: The Story of Yoga in America, numind-o „o capodoperă de istoriei culturală”. Asta în ciuda faptului că nu este de acord cu concluziile autoarei.

Syman este yoghină de 15 ani. Devotată trup și suflet, ea proclamă că yoga nu mai este deloc ceva periferic în societate. În plus, a fost eliberată de conotaţiile spirituale încât poate fi practicată liber, în zona verde din faţa Casei Albe.

Mohler, în schimb afirmă că „yoga începe și se sfârșește cu o înţelegere a trupului care este, în termenii cei mai blânzi, în contrast cu înţelegerea creștină. Creștinii nu sunt chemaţi să și golească mintea sau să vadă în trupul uman mijlocul de comunicare sau de cunoaștere a divinului. Credincioșii sunt chemaţi să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu – un Cuvânt extern care vine prin revelaţie divină – nu să mediteze prin intermediul unor silabe neînţelese.”

USA Today întreabă dacă nu cumva poziţia lui Mohler și avertismentele lui vin prea târziu în faţa unui val de Yoga Creștină. Cu câţiva ani în urmă revista Christianity Today vorbea despre avantajele yoga, fără a se teme de o reacţie din partea cititorilor evanghelici.

Foarte mulţi creștini au cochetat în ultimii ani cu yoga, deși se știe că dimensiunile fizică și spirituală ale acestei discipline nu pot fi separate foarte ușor. În sălile de yoga se fac meditaţii pe versete creștine. În altele creștinii cer să primească doar instruirea din perspectiva componentei fizice a yoga. „Nu poţi scoate yoga în afara contextului său istoric şi să o neutralizezi”, susţine Elliot Miller, redactorul-şef al publicaţiei Christian Research Journal.

Ca atare se caută sau se exploatează conexiuni, influenţe, lucruri în comun între yoga și creștinism. În 2005 Agnieszka Tennant scria în Christianity Today: „zeii hinduși nu vin pe salteaua mea. Exprimarea cea mai apropiată de o formulă religioasă este „namaste”, la finalul orei, care poate fi tradusă cu „sufletul din mine onorează sufletul din tine” sau „chipul lui Dumnezeu din mine onorează chipul lui Dumnezeu din tine”. Îmi place asta, îmi amintește de cuvintele lui C.S. Lewis, că nu suntem altceva decât niște fiinţe muritoare.” În primăvară o biserică independentă anunţa sponsorizarea unor cursuri de yoga pentru membrii ei.

Siteul ChristiansPracticingYoga.com afirmă că yoga le oferă oamenilor de orice credinţă „o practică spirituală integrată care duce la rugăciunea profundă. Este înscris în AND-ul nostru că mergem la Dumnezeu așa cum Dumnezeu a venit la noi – în și prin trup.” Liderul baptist consideră însă că „pentru a ieși din lumea aceasta nu e nevoie să treci într-un stadiu superior al conștiinţei, ci să-l urmezi pe Christos cu credincioșie”.

Albert Mohler susţine că proliferarea yoga este „un simptom al confuziei noastre spirituale din postmodernism și, spre rușinea noastră, confuzia aceasta intră în biserică. Stefanie Syman ne spune ceva important atunci când afirmă că yoga este semnul unei ţări cu adevărat post-creștine, poliglotă spiritual.”