Biserica Metodistă: trei planuri pentru a evita dezbinarea privind LGBT

137

Biserica Metodistă a publicat marţi trei propuneri pentru evitarea dezbinării în instituţia sa, care este a doua cea mai mare confesiune protestantă din Statele Unite. Cele trei planuri fac parte din dosarul de argumente privind raportarea Bisericii Metodiste la sexualitate, care vor fi luate în discuţie în cadrul Consiliului Judecătoresc al Bisericii Metodiste, ce se va reuni anul acesta, în luna octombrie.

Consiliul Episcopilor Metodiști a solicitat celei mai înalte curţi bisericești să decidă dacă cele trei propuneri și solicitările lor aferente privind raportarea instituţională a Bisericii Metodiste la chestiunea homosexualităţii sunt sau nu în conformitate cu prevederile administrative ale bisericii. „Cerem lucrul acesta pentru a putea dobândi o mai mare claritate privind constituţionalitatea celor trei planuri și pentru a servi și sprijini delegaţiile [la Conferinţa Generală, n.r.] care vor avea de făcut o muncă extrem de importantă într-un timp foarte limitat”, a declarat episcopul Kenneth H. Carter, președintele Consiliului Episcopilor.

Cele trei planuri fac parte din initiativa privind raportarea Bisericii Metodiste la sexualitate, pe care grupul de lucru Commission on a Way Forward îl înaintează Sesiunii Speciale a Conferinţei Generale, în cadrul căreia aproape 1.000 de delegaţi metodiști se reunesc o dată la patru ani pentru a discuta și modifica, după caz, politica oficială a bisericii. Următoarea întrunire a Conferinţei Generale ar trebui să aibă loc în 2020, dar ea va fi precedată, în 2019, de o reuniune specială a acestui grup, organizat pentru a discuta strict subiectul raportării bisericii la sexualitate. Demersul de elaborare a acestor planuri a fost început în anul 2016, când liderii mondiali ai bisericii au decis să direcţioneze toate chestiunile legate de sexualitate către o comisie dedicată și să dea undă verde unei sesiuni speciale pe această temă.

Propunerea care a primit și recomandarea de aplicare din partea grupului de lucru este „One Church Plan” („Planul pentru o biserică unită”). Aceasta debutează cu o frază de recunoaștere a diviziunilor existente la nivelul bisericii ca urmare a faptului că „nu gândim toţi la fel despre sexualitatea umană” și admite că „persoane de bună-credinţă” pot interpreta în moduri diferite învăţătura Scripturii privind sexualitatea. Planul îi susţine atât pe cei care cred că Biblia „nu trece cu vederea practica homosexualităţii”, cât și pe cei care cred că aceasta „ne cheamă să regândim învăţătura bisericii cu privire la relaţiile homosexuale monogame”.

Modificările prevăzute în acest plan implică mai întâi eliminarea menţiunilor privind incompatibilitatea practicii homosexuale cu învăţătura creștină și cele care afirmă limitarea căsătoriei la uniunea între un bărbat și o femeie. Apoi, potrivit planului, instituţiile regionale afiliate bisericii ar căpăta dreptul de a hotărî dacă să hirotonească cler LGBTQ, iar bisericile locale ar avea dreptul să decidă prin vot intern dacă sau nu să permită oficierea de căsătorii gay. Slujbașii nu ar fi obligaţi sau restricţionaţi de la participarea la ceremonii care nu le respectă convingerea personală și ar fi liberi să se transfere în biserici care le împărtășesc convingerile.

Și a doua propunere, „Traditional Plan” („Planul tradiţional”) implică modificarea manualului de disciplină (regulamentul de ordine interioară al bisericii), însă într-un sens radical diferit de cel indicat în prima propunere. Una dintre modificări vizează clarificarea înţelesului „homosexualităţii autodeclarate”. Apoi manualul ar trebui modificat ca să includă prevederi legate de interzicerea consacrării, a hirotonirii sau numirii în biserică a „homosexualilor autodeclaraţi”. Episcopii ar trebui, spune propunerea, să semneze o declaraţie de adeziune la „standardele Bisericii Metodiste privind căsătoria și homosexualitatea, în întregimea lor”, iar în caz contrar ar fi examinaţi de Comitetul pentru Relaţiile Consiliului.

Al treilea plan, „Connectional Conference Plan” („Planul conferinţelor conexionale”) ar crea noi conferinţe (unităţi administrative) în sânul Bisericii Metodiste, reorganizându-le pe cele deja existente în funcţie de raportarea lor teologică la chestiunea sexualităţii. Astfel, biserica s-ar împărţi în trei ramuri: cea tradiţională, cea unită și cea progresistă. Conferinţa tradiţională ar reuni bisericile care susţin căsătoria între un bărbat și o femeie, nu ar permite hirotonirea de preoţi LGBTQ și ar urma să își aleagă un nume propriu mai târziu. Conferinţa conexională ar premite adepţilor să aibă și o părere pro și o părere contra căsătoriilor homosexuale, clerului i-ar fi permisă, dar nu i-ar fi impusă oficierea căsătoriilor între parteneri de același sex, iar întrunirile anuale ale episcopilor ar putea decide dacă să hirotonească sau nu preoţi LGBTQ. Conferinţa progresistă ar presupune ca tuturor preoţilor să li se ceară să oficieze căsătorii între parteneri de același sex, ca toate forurile anuale să poată hirotoni preoţi LGBTQ, iar bisericile să poată avea pastori LGBTQ care „răspund nevoilor congregaţiilor și misiunii”.

În prezent, manualul de disciplină al confesiunii stipulează că „practica homosexualităţii este incompatibilă cu învăţătura creștină” și că „homosexualii autodeclaraţi” nu pot fi hirotoniţi preoţi, nici numiţi să slujească în biserică ori căsătoriţi în cadrul instituţiei.