Schismă în biserica ateistă

128

Cu doar două luni în urmă unii se îngrozeau la gândul că biserica ateistă Adunarea de Duminică se pregătea să devină franșiză, lansând mega-biserici de la New York, la Dublin și Melbourne. Însă, pe cât de populară a fost ideea, pe atât de mare a fost eșecul la prima deschidere, de la New York.

Atunci când ambiţioasa biserică de la Londra a căpătat aripi, datorită numărului mare de participanţi și a anunţat planul de a deschide „sucursale" în toată lumea, ideea a fost întâmpinată cu scepticism. Asta datorită faptului că strategia celor doi fondatori, Sanderson Jones și Pippa Evans, este foarte blândă și face notă discordantă faţă de abordarea ateilor „hard-core". Nu fac „evanghelizare" printre credincioși, nu vorbesc împotriva teiștilor de vază și nu ţipă în gura mare că doar oamenii nebuni cred în ceva ce nu există. Modelul lor este rudă directă cu umanismul sau agnosticismul și nu este deloc apreciat de către ateii de „rasă pură".

„Strategia de a-ţi crea o firmă centrată pe ceva în care nu crezi mi se pare o jignire a inteligenţei. În mod cert nu este bine să însușești ateismului aceste ritualuri spirituale, limbaj și imagistică de biserică", declara atunci ateul Michael Luciano. Remarca sa a dat voce nedumeririi multor atei cu privire la ce înseamnă mai exact această organizaţie. Această nedumerire a fost exprimată și în cadrul întâlnirii de la New York, iar finalul a fost unul nefericit pentru Adunarea de Duminică. O parte dintre membrii de la New York au anunţat că se despart de grup pentru a forma ceea ce se va chema „Godless Revival" sau „Redeșteptare fără Dumnezeu".

Motivul principal a fost cel exprimat de critici și înainte, și anume că Adunarea de Duminică „are o problemă cu ateismul", scrie CNN. Lee Moore, fondatorul Redeșteptării fără Dumnezeu a declarat că Jones ceruse comunităţii din New York chiar să boicoteze cuvântul „ateism" și refuzase să primească vorbitori dintre ateii de top. De asemenea l-a deranjat faptul că întâlnirile trebuiau organizate într-o atmosferă bisericească, și nu la un bar din Manhattan, așa cum ar fi vrut el și alţi membri ai comunităţii. Moore promite că grupul pe care el l-a înfiinţat va promova o atitudine ateistă fermă, pe când Adunarea de Duminică rămâne un „cult umanist".

În schimb, Jones neagă că ar fi ordonat celor din New York să nu mai folosească cuvântul „ateism", dar confirmă că le-a spus să nu își concentreze atenţia doar pe atei. De asemenea spune că i-a sfătuit să renunţe la ideea cu barul, unde „femeile erau în bikini", pentru un local mai potrivit pentru familie. Cu toate astea, nu este pentru prima dată când au răsărit plângeri și neînţelegeri faţă de mixul pe care Jones îl face între ateism și biserică, cu atât mai mult cu cât acesta plănuia să extindă serviciile și la unele precum școală duminicală, căsătorii, înmormântări. În vreme ce această biserică ateistă a crescut în număr de membri și faimă a început să se îndepărteze destul de clar de ateism. „Cât de ateistă ar trebui să fie Adunarea?" scria Jones într-un blog recent. „Răspunsul scurt este: nu foarte." Și atunci se pune întrebarea dacă poate supravieţui acest tip de ateism molcom, în contextul în care bătălia dintre teism și ateism pare din ce în ce mai aprigă?

Adunarea de Duminică se promovează ca o grupare ateistă, dar care totodată este dornică să includă pe toată lumea. Acest lucru provoacă confuzie, iar confuzia poate duce la o ruptură, care tocmai s-a petrecut, dar poate duce și la câștiguri nesperate. Conform unui sondaj Pew Forum din 2012, 20% dintre americani s-au declarat neafiliaţi niciunei religii, și doar o mică fracţiune dintre aceștia se identificau și ca atei. Ceea ce înseamnă că pentru o mare parte din categoria neafiliaţilor, o confuzie cu iz puternic de umanism îi poate atrage cu totul spre ateism, fără a-și dea măcar seama.

Adunarea de Duminică, intenţionat sau nu, vinde ateismul mascat de carismă, iar asta poate fi o mișcare mai deșteaptă, în marea schemă a lucrurilor, decât a celor care vor o comunitate ateistă unde să dezbată și să desfiinţeze religia. Atacarea constantă a creștinismului nu a dat foarte multe roade până acum, motiv pentru care poate cea mai bună metodă a ateismului de a rămâne implicat în istoria umanităţii este să sară în cârca comunităţilor religioase, care în numele unei bune înţelegeri se vor oferi singure să îl ducă la destinaţie.