Dumnezeu, exclus de la „adunările de duminică” în care se promovează binele

13

„Putem avea moralitate fără Dumnezeu, așa ca de ce nu putem avea biserică/comunitate fără Dumnezeu?". Aceasta este întrebarea pe care un jurnalist britanic o lansează pe marginea comuniunii din cadrul „bisericilor seculare". Având convingerea că prin adunările lor pot promova binele, întâlnirile ateilor sunt o provocare pentru spaţiul creștin, cu atât mai mult cu cât multe dintre „ritualurile" lor sunt construite după modelul bisericilor creștine. Lipsește un singur lucru: Dumnezeu.

„Adunarea de Duminică" organizează întâlniri din ianuarie 2013 în clădirea unei foste biserici londoneze, dar multe persoane au fost refuzate din lipsă de spaţiu. Cei aproximativ 300 de participanţi se întâlnesc pentru a asculta mesaje motivante sau prezentări știinţifice. Succesul acestei iniţiative vine în contextul creșterii numărului neafiliaţilor religiosi, care alcătuiesc al treilea cel mai numeros grup religios, după creştini şi musulmani.

Poate că nu este atât de surprinzător faptul că aceste întâlniri există. Nevoia de socializare a fiinţei umane este un fapt atestat știinţific. Ceea ce constituie însă elementul provocator al acestor forme de comuniune constă în motivaţia existenţei lor. „Există un potenţial enorm de a schimba lumea în bine", a explicat Sanderson Jones, unul dintre fondatori, pentru Christian Post. „Mottoul nostru: «Trăiţi mai bine, ajutaţi cât de des puteţi, fiţi impresionaţi mai mult.» Misiunea noastră: Să ajutăm pe toată lumea să găsească și să își îndeplinească potenţialul maxim. Viziunea noastră: O congregaţie fără Dumnezeu în fiecare oraș și sat care își doresc aceasta."

„Binele ateilor" sub semnul întrebării

 

Apelul ateilor la promovarea binelui a fost elementul care l-a intrigat pe David Robertson, jurnalist la ChristianToday. Este un fapt evident că aceștia au împrumutat multe elemente din creștinism, așa cum evidenţiază și mottoul lor, „dar este posibil să fie realizate fără Christos?", se întreabă jurnalistul britanic. Ideea enunţată de adunările seculare „noi nu credem în Dumnezeu, dar credem în ideea de bine", i se pare ciudată lui Robertson. În opinia sa, aceasta este o exprimare elegantă, căreia îi lipsește aplicaţia practică. De ce? Deoarece credinţa în bine nu va opri răul din lume. Poate doar îl încurajează. Pare un paradox, însă David Robertson își justifică axioma, argumentând cu un caz ipotetic. „Imaginează-ţi că fiica ta vine acasă și îţi povestește despre un om drăguţ care i-a vorbit în parc, i-a oferit o îngheţată și a invitat-o înapoi în apartamentul lui. Tu crezi în ideea de «bine» și o lași să plece." Desigur, nimeni nu ar proceda în acest mod. Acesta este exact elementul esenţial pe care Robertson intenţionează să îl evidenţieze. În opinia sa, credinţa ateului în bunătate este nesigură, deoarece nu se confruntă cu problematica răului în același mod în care credinţa creștină definește relaţia dintre cele două.

Binele în varianta „prozelitismului" ateilor

 

Abia ce a fost înfiinţată Adunarea de Dumincă și s-a și divizat. Motivul: divergenţe cu privire la maniera abordării publicului larg. În timp ce Sanderson Jones și Pippa Evans au o concepţie mai umanistă asupra întregii mișcări, alţii doresc exercitarea unui ateism militant.

De exemplu, un grup de atei din Sacramento, California, au hotărât să amplaseze panouri publicitare în oraș pentru a explica și a face mai clară lipsa lor de credinţă religioasă, informează Reuters. Astfel, au fost pregătite 55 de panouri publicitare pentru a afișa imagini cu localnici și sloganuri precum „Good without God" (Bine/bun fără Dumnezeu) sau „Crede în tine însuţi".

Interesantă este reacţia Bisericii Catolice din Sacramento, care deși ar fi putut reacţiona împotriva acestui demers, a avut o atitudine de toleranţă. Ierarhii bisericii au afirmat că sunt de acord că oamenii pot face binele fără să fie religioși și că ateii au dreptul să-și exprime părerile. „Mi-aș dori [ca panourile] să nu fie afișate…, dar mă voi lupta pentru drepturile ateilor de a le afișa", a declarat monseniorul James Murphy al diocezei romano-catolice din Sacramento.

Binele fără Dumnezeu – o controversă teologică

 

Poate o atitudine precum cea a ierarhilor catolici să fie o manifestare a unei încercări programate de redefinire a binelui? O declaraţie ciudată a Suveranului Pontif ar părea să confirme o asemenea ipoteză. Cu ocazia unei liturghii oficiate la Vatican, papa a menţionat că toţi oamenii – nu doar catolicii, ci chiar și ateii – sunt răscumpăraţi prin Iisus Christos, dacă fac fapte bune. Mesajul papei i-a surprins pe toţi: atât pe atei, cât și pe creștinii. Această declaraţie poate că ar trebui citită și interpretată nu ca parte a unei gândiri teologice oficiale, ci în cheia unei încercări de a se apropia de grupurile ateiste a căror influenţă este în continuă creștere.

Pe de altă parte, cu ocazia Zilei pentru Evanghelia Vieţii, același papă a declarat că „a vrea să construieşti cetatea omului fără Dumnezeu" înseamnă, de fapt, să rezidești „un nou Turn Babel". Mai mult de atât, convingerea Suveranului Pontif este că respingerea lui Dumnezeu creează doar iluzia de „libertate, de realizarea deplină a omului. Rezultatul este că Dumnezeul cel viu este înlocuit cu idoli omeneşti şi efemeri, care oferă beţia unui moment de libertate, dar, în cele din urmă, sunt aducători de noi sclavii şi de moarte."