Scenarii apocaliptice care ne afectează prezentul

646

Confruntate cu marile cataclisme naturale, civilizaţiile umane au trăit permanent sub spectrul sfârșitului iminent. Evident că speculaţiile nu au lipsit, iar comportamentele umane au fost modelate de interpretările date evenimentelor. Nu au lipsit nici decriptări de ordin politic, iar unele dintre ele continuă să traseze viitorul omenirii.

După ce așteptarea febrilă a sfârșitului lumii anunţat de calendarul maya a trecut, ne-am fi așteptat ca speculaţiile cu privire la evenimentele finale să intre într-un spaţiu de acalmie. Scenariile apocaliptice nu au încetat să apară. O speculaţie recentă cu privire la eclipsa de lună a atras atenţia publicului. „Luna sângerie” a creat ocazia prevestirii unui lung șir de schimbări dramatice care vor afecta întreaga omenire. Evident, ne aflăm iar la început.

Dacă unele dintre profeţii reușesc doar să le creeze oamenilor îngrijorări suplimentare celor cotidiene, altele au profunde implicaţii politice. Iar modificările comportamentale sunt pe măsura semnificaţiilor pe care profeţiile respective le enunţă.

De exemplu, atitudinea multor americani faţă de statul Israel. Nu constituie niciun secret că există o simpatie în mediul american faţă de statul evreu. La prima vedere, această simpatie ar putea fi interpretată în cheia unei prezenţe solide evreiești în spaţiul american. Nu poate fi negat rolul puternicii comunităţi evreiești din SUA capabile de un lobby consistent. În realitate, lucrurile ar putea fi înţelese și dintr-o altă perspectivă. Una profetică. Ce este cel mai surprinzător este faptul că evanghelicii americani oferă Israelului un sprijin chiar mai solid decât cel oferit de evreii americani.

Americanii, mai insistenţi decât evreii

Conform unui studiu realizat de Pew Research Center în 2013, atât protestanţii evanghelici, cât şi evreii susţineau că Israelul a fost dat poporului evreu de către Dumnezeu. Proporţia este net covârșitoare în favoarea evanghelicilor (82 faţă de 40%).

Recent, David Brog, director executiv al Christians United for Israel, a sesizat o schimbare în atitudinea evanghelicilor. În opinia sa, se simte o scădere a entuziasmului în susţinerea Israelului în conflictul pe care îl duce cu palestinienii. El a notat că există biserici care au adoptat rezoluţii pentru boicotarea produselor fabricate în Israel, din cauza politicii duse în teritoriile palestiniene.

Nu există păreri unanime în privinţa unei schimbări de orientare în opţiunile evanghelicilor. „Există un atașament profund pentru Israel și eu nu văd nicio schimbare”, a declarat Todd Deatherage, director executiv al Telos, o organizaţie care militează pentru pace în zona Israelului.

Cum ar putea fi explicată această afinitate a unei categorii consistente din spaţiul american faţă de un stat aflat la mii de kilometri distanţă? Originea acestei poziţionări trebuie identificată cu preponderenţă în interpretarea profetică. În 2010, Forumul Pew pentru Religie și Viaţă Publică a efectuat un sondaj printre liderii evanghelici prezenţi la o conferinţă în Cape Town. Cu această ocazie, 48% dintre evanghelici au declarat că Israel reprezintă o împlinire a profeţiei biblice despre a doua venire a lui Iisus.

Această atitudine poate fi explicată ca o consecinţă a unei înţelegeri literale a profeţiei biblice, numită dispensaţionalism. Adepţii acestei orientări teologice consideră că întoarcerea evreilor spre Ţara Promisă este o cerinţă imperioasă pentru a doua venire a lui Iisus. Prin urmare, a existat o satisfacţie nedisimulată în mediul evanghelic american atunci când trupele israeliene au capturat orașul vechi al Ierusalimului, în 1967. Liderii evanghelici nu au ezitat să proclame evenimentul ca un semn al revenirii lui Iisus.

Speculaţii profetice în conflictul sirian

Nu doar profeţiile despre Israel au conotaţii politice. Și nu doar acestea au implicaţii în privinţa comportamentului uman. Escaladarea evenimentelor din Siria au creat oportunitatea unor noi speculaţii profetice, ca urmare a unei interpretări literale a unui text biblic. Deși numeroși teologi și specialiști în studiul profeţiilor biblice spun însă că o astfel de interpretare este problematică, pe măsură ce tensiunile din Siria (chiar și din Egipt) au escaladat, vânzările de cărţi cu tematică profetică au crescut exponenţial. Pare ciudat, dar conflicte de acest gen pot genera pentru mulţi creștini motive de satisfacţie (așa cum este și actualul conflict dintre Ucraina și Rusia; interpretările profetice vor fi dezvoltate într-un articol viitor).

Și nu doar pentru creștini. Interesul profetic a fost la fel de crescut și în tabăra islamică. Atât rebelii care luptă pentru înlăturarea regimului sirian, cât şi forţele armate loiale preşedintelui Bashar al-Assad cred în profeţiile care anunţau un astfel de război care va dura „până la sfârşitul timpului”. Motiv suficient pentru ca mulţi şiiţi din alte ţări să se implice în criza siriană, convinşi că acesta deschide calea pentru întoarcerea unui urmaş al Profetului care va aduce întreaga lume sub controlul islamului înainte de sfârşitul lumii. Iată cum o anumită perspectivă profetică poate conduce la cele mai bizare reacţii și atitudini. Satisfacţiile emoţionale se pot împleti cu implicări active în conflicte cât se poate de sângeroase.

Apocalipticismul, sursă de evadare de pe Pământ

Nici cei care susţin prin argumente biblice revenirea lui Christos nu sunt feriţi de potenţiale pericole care constau în primul rând în excese de interpretare. Dar și comportamentul este afectat. De exemplu, teologii menţionează că o atitudine toxică a celor care așteaptă revenirea lui Christos este retragerea din sfera mundană a vieţii. Tendinţele de evadare sunt justificate prin faptul că planeta oricum va fi distrusă. În aceste condiţii, preocuparea pentru viitorul ei este redusă la minimum. Drept urmare, sărăcia, nedreptatea sau răul sistemic nu se enumeră printre preocupările celor care și-au stabilit ca unică ţintă așteptarea revenirii lui Christos.

Mizând pe contemplaţie în defavoarea acţiunii, mulţi creștini preferă varianta unui autoexil care să le păstreze integritatea morală în perspectiva evenimentelor de final ale istoriei acestui pământ. În această privinţă, Nigel Tween, director al Regents Theological College, scrie că efectele tăcerii creștinilor în faţa răului exponenţial sunt rezultatul unei escatologii înguste și a unei abordări teologice nocive, „prea puţin preocupată de o lume, care oricum va dispărea”. Nu excesele sunt soluţia. Însă, nici indiferenţa nu poate fi mai constructivă. Cert este că atitudinea și comportamentul ne sunt modelate de ceea ce credem. Poate că nu întâmplător Biblia își invită cititorii la veghere. Este elementul-cheie care poate face ca derapajul să fie preîntâmpinat, iar echilibrul să își păstreze un loc privilegiat.